Zodia Vărsător

În mitologie:

Supranumit purtătorul vasului, respectiv, purtătorul apei, Vărsătorul este întruchipat în cataloagele stelare babiloniene drept însuşi zeul Ea, divinitate reprezentată în mod constant ţinând un vas ce se revarsă. În Epoca bronzului timpuriu, constelaţia cuprindea poziţia Soarelui pe Ecliptică în ziua solstiţiului de iarnă. De asemenea, semnul zodiacal era asociat de către babilonieni cu inundaţiile devastatoare cu care se confruntau adeasea, având, prin urmare, o conotaţie cu precădere negativă. În Egiptul antic, conturul înstelat era corelat cu revărsările anuale ale fluviului Nil, puse pe seama umplerii vasului Vărsătorului din aceste ape, la începutul fiecărei primăveri. În mitologia greacă, simbolistica echivalentă este mult simplificată, luând forma unei glastre din care apa se scurge spre constelaţia Peştelui austral. Totodată, legendele greceşti îl identifică pe Vărsător cu Deucalion, fiul lui Prometeu, care, alături de soţia sa, Pyra, construieşte o corabie pentru a scăpa de potopul trimis de Zeus ca semn al furiei faţă de oameni, ajungând în cele din urmă pe Muntele Parnas, în calitate de unici supravieţuitori ai intemperiilor. Ulterior, consultând un oracol din Themis cu privire la calea de urmat pentru a repopula pământul, eroului i se spune să îşi acopere capul, lăsând să-i cadă în urmă oasele mamei sale. Înţelegând că se face referire la mama-pământ, Gaia, perechea începe să arunce peste umăr pietre care, lovindu-se de sol, se transformă în fete şi băieţi. Potrivit altor izvoare, Vărsătorul ar fi portretizarea chipeşului Ganimede, fiul regelui troian Tros, ce este luat de Zeus - transformat în vultur -  pe Muntele Olimp, pentru a le fi paharnic zeilor. În ciuda bucuriei resimţite de aceştia la vederea semizeului, zeiţa Hera îl percepe ca pe un rival la afecţiunea soţului ei, având în vedere statutul pederastic atribuit lui personajului. Pentru a-i da un chip etern favoritului său, Zeus plasează pe cer constelaţia Vărsătorului în vecinătatea Vulturului. De la descoperirea sa de către astronomul Simon Marius, un satelit al lui Jupiter, planetă ce poartă numele roman al tatălui zeilor, este cunoscut până în zilele noastre sub denumirea tânărului legendar.

În astronomie: 

• Denumire latină: Aquarius (abreviere AQR);
• Simbol: ♒;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 20^h 38^m 19^s şi 20^h 28^m 41^s;
• declinaţia: între −24° 54′ 15″ şi 03° 19′ 32″;
• constelaţii învecinate: Peştii, Pegas, Calul Mic, Delfinul, Vulturul, Capricornul, Peştele Austral, Sculptorul, Balena (2 zodiacale);
• Suprafaţa în grade pătrate: 980 grd² (locul 10 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 65° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 10.10, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3):
• β AQR (Sadalsuud) - mag. 2,89;
• α AQR (Sadalmelik) - mag. 2,94;
• Ploi de meteori cu radiantul în Vărsător:
• Aquaridele de martie;
• Eta-Aquaridele;
• Delta-Aquaridele;
• Iota-Aquaridele.

În astrologie:

• Perioadă: 21 ianuarie - 18 februarie;
• Planeta guvernatoare: Uranus;
• Gen, calitate, element: semn masculin, fix, de aer;
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Vărsătorul;
• semisextil-vecinii Vărsătorului: Capricornul şi Peştii;
• sextil: Săgetătorul şi Berbecul;
• cuadratură: Scorpionul şi Taurul;
• trigon: Balanţa şi Gemenii;
• inconjuncţie: Racul şi Fecioara;
• opoziţie: Leul.

Moziacul iernii atinge complexitatea ultimă prin instaurarea suflului de ger al Vărsătorului, ce cuprinde fiecare ungher. Experienţei Ecliptice i se adaugă, astfel, un reprezentant embelmatic atât pentru desăvârşirea elementului aer, cât şi pentru apogeul ciclului ficşilor. Dubla încadrare dă naştere unor nativi de o măreţie indirectă, rece, dar a căror scânteiere nu îşi găseşte seamăn decât în natura înflăcărată şi strălucitoare a Leului, semnul opus pe cercul astrologic. Aerul în regim fix indică o formulă a contrastelor, apropiată de cea care stă la originea energetică a Scorpionului (zodie fixă, de apă), conturând un tipar contradictoriu. Practic, elementul fundamental al Vărsătorului, trecut, pe rând, prin şablonul mutabil eliberator şi prin cel cardinal armonizant, ajunge să fie supus, în ultima sa formă de manifestare, unui cadru rigid, ca provocare finală. Întradevăr, încercarea esenţială a nativilor constă în împăcarea permanentă a unui temperament însetat de explorarea fără limite a Universului cu tendinţele menţinerii principiilor ce se constituie ca şi cumul al trăirilor semnelor precedente. Vărsătorii devin, astfel, răspunsul excentric la această dilemă, exprimat într-o manieră cu profunde amprente personale, consternantă pentru cei din jur. Sunt singurii reprezentanţi ai calităţii fixe care reuşesc să îmblânzească toate aspectele rigorii, investindu-le cu puteri exuberante. Aşadar, parcursul celui de-al doilea ciclu astrologic, ce întâlneşte iniţial semnul Taurului, ca imagine a supunerii la reglementări, apoi cunoaşte semnul Leului, ca figură emblematică a legiuitorului, şi cel al Scorpionului, ca speculant dibace al oricărei impuneri, se dezvăluie complet prin mijlocirea Vărsătorului, într-o formulă ce permite o nouă percepţie asupra vieţii, ce sfidează toate barierele mentale. 
            Referinţele mitologice confirmă, şi de această dată, strânsa legătură a penultimei zodii cu cele între care este cuprinsă. Altfel spus, în timp ce mărturia reminiscienţelor de natura Capricornului este revelată, la nivel simbolic, prin legenda lui Deucalion, accentuând acorarea omului în planul material, setea pentru abandonarea în voia destinului, ca împlinire specifică Peştilor, este redată metaforic prin asocierea cu divinitatea Ea, purtătoare a vasului din care se revarsă apa. Trecerea de la spectrul cognitiv la cel emoţional presupune iniţierea sub vegherea expansivă a Vărsătorului, reprezentant emblematic al avangardismului, veşnic orientat spre cucerirea de noi orizonturi. Vecinătatea cu semnul Peştilor, personificare a iluminatului spiritual, înzestrat cu capacităţi extrasenzoriale şi cu o intuiţie de excepţie, este trădată de către nativii zodiei precedente prin caracterul idealist, vizionar, profetic. La nivel alegoric, interdependenţa protagoniştilor ce asistă la încheierea unei etape din parcursul Soarelui, poate fi percepută ca premergere, asemenea deschiderii căii lui Iisus de către Ioan Botezătorul, putând fi extinsă la nivelul tuturor tiparelor de manifestare a energiei cosmice, care devin, concomitent, atât profeți, cât și iluminați.
             Suprapunerea câmpului uranian desăvârșește portretul nativilor Vărsători, purtându-i până la porțile Raiului în căutările lor neobosite, ce par să țină de domeniul supranaturalului. Astfel, constituirea lor ca unic semn guvernat de impunătoarea planetă Uranus, se traduce prin conferirea de atribute fantastice elementului aer, înzestrându-i pe reprezentanții zodiei cu calități fizice și mentale excepționale. Cu toate acestea, alcătuirea lor fixă, rămasă în umbră de-a lungul trăirilor eliberatoare, se relevă în final, amintindu-le cu blândețe Vărsătorilor de legământul lor cu materia, ce decurge și din vecinătatea cu Capricornul. În ciuda destinului implacabil, care îi înfrânează în pragul dezvăluirii adevărului universal, protagoniștii căii inițiatice ajung să descopere o înțelepciune atemporală, sădită înlăuntrul lor, ce se dovedește a fi însăși nucleul întregii lor împliniri.
            Opoziția formată cu semnul imperial al Leului conturează, la un prim nivel de percepție, o relație de tip prinț-cerșetor, ce dă naștere unui complex de inferioritate înnăscut în rândul reprezentanților penultimei zodii, ce poate fi stins prin conștientizarea impactului experiențelor ce îi despart de cealaltă jumătate a Eclipticii, având o vastă încărcătură evolutivă. Spre deosebire de temperamentul zodiei regale, acaparatoare și dezinvoltă, cel al Vărsătorului este marcat de unele rețineri în a-și destăinui comorile adunate în abisurile ființei lor, lăsând să se întrevadă doar ceea ce poate fi cu ușurință asimilat de conștiința colectivă, motiv pentru care pot adesea trece neobservați, fiind percepuți ca figuri nedefinite ale societății. Într-adevăr, maeștrii de aer ai zodiacului se dovedesc a fi pricepuți în a exterioriza mereu acea latură a personalității lor complexe care se mulează pe așteptările celor cu care interacționează, dând impresia unor persoane deschise, comunicative, directe, ferindu-și, între timp, adevăratele bogății.
            O asemenea configurație a nativilor poate fi înțeleasă ca și provocare ultimă, în sensul tentației resimțite de nativi de a-și asuma rolul cameleonului într-un mod abuziv, manipulator. Odată deveniți stăpâni pe propria lor forță interioară, uranienii sunt înclinați să își supraestimeze potențialul, transfigurându-se în versați vânzători de iluzii, uneori mințindu-se pe ei înșiși și ajungând să fie parte integrantă a unei vieți paralele, țesute de imaginația lor prolifică, care își cere în final, tributul, făcându-i captivi pe creatorii universurilor virtuale.
              Sub aspectul sănătății, Vărsătorii se supun la o serie de condiționări, ce țin de element, calitate, încadrare pe Ecliptică, reprezentare pe harta corpului uman, punând premizele principalelor predispoziții. Ca exponenți de sinteză ai aerului, nativii trădează vulnerabilitatea sistemului respirator, specifică acestui fundament primordial, asupra căruia se răsfrâng cu precădere emoțiile reprezentanților zodiei. Din perspectiva calității fixe, precum și a asocierii pe harta corpului uman, pe care Vărsătorul ocupă zona gambelor, rezultă afecțiuni ce izvorăsc din rigiditatea semnului, la care se adaugă apropierea de semnul Capricornului și cel al Peștilor, extinzând aria de manifestare a deficiențelor la cele două articulații între care este cuprinsă gamba, respectiv, cea a genunchiului și cea a gleznei. Moștenirea structurilor comportamentale ale Capricornului atrage după sine expunerea la patologii ale aparatului digestiv, în timp ce aspirația pentru inițierile vegheate de Pești predispune la infecții și afecțiuni ale aparatului urinar. De asemenea, natura fixă, în corespondență cu situarea la finalul experienței ecliptice favorizează prezența dezechilibrelor emoționale, ducând până la tulburări psihice, în condiții de suprasolicitare.