Zodia Săgetător

În mitologie:

Încă din timpuri străvechi, babilonienii identificau semnul Săgetătorului cu zeul mesopotamian Nergal (respectiv, divinitatea Pablisag, în variantă sumeriană), simbol al solstiţiului de vară (dată la care constelaţia Săgetătorului este vizibilă deasupra liniei orizontului), aducător al sezonului secetos, fiind întruchipat în acest cult printr-un centaur înaripat, cu două capete - unul de panteră şi altul uman - şi un ac de scorpion deasupra cozii. Imaginea centaurului este prezentă şi în mitologia greacă, însă apar confuzii cu privire la identitatea jumătăţii ce se constituie ca şi arcaş. Astfel, potrivit unor izvoare istorice, Săgetătorul ar fi însuşi centaurul Chiron - fiul lui Saturn şi al Phylirei - astrolog, oracol, vindecător desăvârşit, îndrumător a numeroşi eroi, care, lovit de săgeata otrăvită a lui Hercule, alege să devină muritor pentru a surmonta durerea, nemurirea pierdută găsindu-şi ulterior mărturia în constelaţia Săgetătorului. Cu toate acestea, în realitate, Chiron îşi are echivalentul celest sub forma constelaţiei Centaurul. O altă legendă vorbeşte despre plasarea Săgetătorului pe boltă de către Chiron, pentru a le servi Argonauţilor drept călăuză în expediţia organizată de Iason la porunca lui Pelias - regele din Iolcus - şi care avea ca scop aflarea Lânei de Aur. Potrivit lui Eratostene, unele culturi vedeau în conturul înstelat oglindirea satirului Crotus, fiul lui Pan şi al Eufemei, care trăia pe Muntele Helicon, alături de muzele aflate în grija mamei sale. Cunoscut ca arcaş iscusit, Crotus era deopotrivă iniţiat în artele practicate de către divinităţile feminine. De asemenea, se spune că eroul ar fi inventat însăşi tragerea cu arcul, fiind considerat promotor al utilizării arcului cu săgeţi în vânarea animalelor. Satirul este considerat şi iniţiator al aplauzelor, ca formă de aclamare, de admiraţie, stârnită originar de cântările muzelor. Acestea din urmă, în semn de recunoştinţă pentru loialitatea protectorului lor, îi solicită lui Zeus transpunerea lui Crotus în chip etern în tării, în acest mod luând naştere constelaţia Săgetătorului. Săgeta arcaşului astfel imortalizat (linia virtuală dintre stelele δ şi λ Sagitarii) este orientată spre steaua Antares, supranumită inima Scorpionului, pregătită pentru a preveni un posibil atac al zodiei vecine asupra constelaţiei lui Hercule, aflată în apropiere sau pentru a răzbuna uciderea lui Orion de către Scorpion. Stelele mai luminoase ale Săgetătorului alcătuiesc asterismul Ceainicului, deasupra căruia o portiune mai densă a Căii Lactee creează impresia unor aburi ieşind din cioc.

În astronomie: 

• Denumire latină: Sagittarius (abreviere SGR);
• Simbol: ♐;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 17^h 43^m 12^s şi 20^h 28^m 41^s;
• declinaţia: între −45° 16′ 39″ şi −11° 40′ 34″;
• constelaţii învecinate: Vulturul, Scutul, Coada Şarpelui, Ofiucus, Coroana australă, Telescopul, Indianul, Microscopul, Capricornul (2 zodiacale);
• Suprafaţa în grade pătrate: 867 grd² (locul 15 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 55° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 20.08, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3):
• ε SGR (Kaus Australis) - mag. 1,85;
• σ SGR (Nunki) - mag. 2,08;
• ζ SGR (Ascella) - mag. 2,61;
• δ SGR (Kaus Maridionalis) - mag. 2,71;
• Ploi de meteori cu radiantul în Săgetător:
• nu sunt.

În astrologie:

• Perioadă: 23 noiembrie - 21 decembrie;
• Planeta guvernatoare: Jupiter;
• Gen, calitate, element: semn masculin, mutabil, de foc;
• Ziua săptămânii asociată: Joi (dat fiind faptul că Jupiter este planeta guvernatoare a Săgetătorului);
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Săgetătorul;
• semisextil-vecinii Scorpionului: Scorpionul şi Capricornul;
• sextil: Balanţa şi Vărsătorul;
• cuadratură: Fecioara şi Peştii;
• trigon: Leul şi Berbecul;
• inconjuncţie: Taurul şi Racul;
• opoziţie: Gemenii.

Destrămarea din temelii a Universului clădit de energiile specifice primei jumătăţi a Eclipticii atrage după sine transcenderea într-un anotimp al acalmiei, al neclintirii, al purificării realizate prin alchimia creată în contextul poposirii Soarelui în fascinantul semn al Săgetătorului, ultimul reprezentant al focului din rândul celor 12 zodii. Practic, începând de la acest nivel, astrul zilei pătrunde în aria celestă a desăvârşirii elementelor astrologice (mai întâi focul, urmat de pământ, aer şi, în final, apa), fiecare din fundamente ajungând la apogeul exprimării propriei esenţe în regimul ciclului care este cel mai adecvat în finalizarea procesului maturizării - în cazul Săgetătorului, ciclul mutabil, pe care îl împărtăşeşte, în acest sens, cu semnul Peştilor. Focul cunoaște o oarecare cumpătare în ultima sa formă de manifestare, pierzând în intensitate, impulsivitatea caracterisitcă elementului cedând în fața înțelepciunii acumulate de-a lungul gradelor parcurse deopotrivă de la zodiile Berbec și Leu. Are loc o descătușare a fundamentului ce stă la baza Săgetătorului, o eliberare a naturii primordiale, o expansiune a conștiinței, într-o formulă magică. 
          Calitatea de intermediar între Scorpion și Capricorn permite deducerea imediată a unor trăsături ale penultimei zodii mutabile. Astfel, rezultă o imagine tranzitorie (regăsibilă în rândul tuturor semnelor duale), născută din confluența cunoașterii transcendentale și a exacerbării patimilor cu rațiunea și pragmatismul ultim. Încadrarea Săgetătorului pe Ecliptică între cei doi vecini este redată și la nivel simbolic, reminisciențele Scorpionului fiind prezente sub forma acului conturat deasupra cozii centaurului din mitologie, în timp ce asocierea cu semnul Capricornului pornește de la consacrarea constelației echivalente drept zâmbetul cerului, un atribut care aduce mult cu spiritul ludic al zodiei precursoare. De asemenea, legendele despre centaurul Crotus - ocrotitor al muzelor și aclamator al talentelor acestora prin intermediul aplauzelor - își găsesc fărâma de adevăr în aprecierea de către nativi a artei, sub toate formele ei de existență precum și în veselia debordantă care însoțește fiecare întâlnire a acestora cu evenimentele culturale și sociale. Buna lor dispoziţie este nota distinctivă a reprezentanţilor zodiei, care le asigură detaşarea de natura vindicativă moştenită de la Scorpion, precum şi amânarea perfecţionismului ce se prezintă ca apanaj al Capricornului. Prin urmare, în ciuda tuturor slăbiciunilor ce decurg din poziţionarea pe Ecliptică, majoritatea Săgetătorilor reuşesc să îşi depăşească provocările convertindu-le cu măiestrie în bancuri pecetluite cu zâmbete de cele mai multe ori de neînţeles pentru cei din jur. 
       De atfel, planeta guvernatoare a Săgetătorului, care se constituie ca un al doilea punct de tangență cu semnul Peștilor, este Jupiter, supranumit și marele benefic, un izvor nesecat al optimismului și al sorților favorabili. Spre deosebire de Pești, care reprezintă domiciliu și pentru Neptun - planeta iluziilor și a decepțiilor - cei cu Soarele natal în Săgetător se bucură din plin de influențele nemijlocite ale unui corp ceresc cu impact considerabil. Jupiterieni în adevăratul sens al cuvântului, reprezentanții zodiei par să fie veșnic călăuziți de o stea norocoasă, de-a lungul neobositei lor căutări a unei filizofii de viață care să le asigure statornicia și împlinirea profesională. Cu toate acestea, aspirația lor se dovedește în final a fi doar o fată morgana, care le scapă printre degete, întrucât ea nu poate fi atinsă decât odată cu pătrunderea Soarelui în aria celestă a Capricornului. 
          Nevoia ascensiunii, resimțită de Săgetători, decurge din înțelepciunea cu care sunt înzestrate cu precădere cele patru zodii finale ale Eclipticii, ca și consecință a fructificării progresive a introspecției realizate începând cu semnul Fecioarei. Astfel, ultimul semn de foc deține o întreagă bibliotecă a trăirilor, culminând cu însăși experiența morții alegorice, sub inițierea Scorpionului, la care se adaugă propriile conflicte interioare (comune mutabililor), aducându-le pe bună dreptate statutul de mari gânditori ai zodiacului. O asemenea consacrare a Săgetătorului este confirmată și de opoziția cu Gemenii, care reprezintă, în limbaj cosmic, mărturii ale adolescenței, ale pubertății și ale primelor incursiuni în universul intelectual. Practic, în acest caz, antiteza dintre cei doi reprezentanți mutabili are ca și punct de plecare domeniul studiilor, prin prisma căruia Gemenii devin neofiții însetați de cunoașterea dătătoare de libertate, simbolizând prima școală a vieții, în timp ce, prin contrast, Săgetătorii se prezintă ca absolvenți ai etapelor superioare de formare și perfecționare. Asemenea semnului opus, ultimii reprezentanţi ai focului resimt deopotrivă de-a lungul existenţei lor nevoia ardentă de libertate, de a îndepărta barierele impuse de societate, însă de această dată idealurile revoluţionare nu izvorăsc din pura curiozitate specifică neofitului, ci se extind la nivelul întregii comunităţi, având ca scop schimbarea perspectivei pe scară largă, în sensul abandonării tiparelor limitative, exprimarea artistică fiind considerată a avea un vast potenţial eliberator, alături de alte modalităţi aflate la îndemâna Săgetătorilor. Nativii sunt preocupați de problemele fundamentale ale societății, unii fiind implicați în politică, în finanțe, în funcțiile de conducere ale organizațiilor non-guvernamentale, încercând să se impună ca lideri în tot ceea ce întreprind.

       Arhetipul lor duplicitar, este, în fapt, mărturia unui legământ. Așadar, ca și în cazul zodiilor mobile anterioare, ceea ce la prima vedere pare a fi un portret al contrastelor, al polilor opuși, are la bază o relație de simbioză, o comuniune universală. În ceea ce privește Săgetătorul, ilustrat în legende ca și centaur (jumătate om, jumătate minotaur), aceasta se traduce prin legătura om-faună, afecțiunea nativilor pentru tot ceea ce înseamnă regnul animal fiind neîndoielnică. Compania ființelor necuvântătoare le trezește o bucurie vie, devenindu-le tovarăși pe cinste Săgetătorilor. Din rândul acestora din urmă se disting numeroși cunoscători ai lumii animale, cum ar fi biologi, veterinari, dresori etc. Însă vocațiile lor nu se opresc aici, întrucât simțul artistic înnăscut le pune la dispoziție șansa de a excela în egală măsură ca și scriitori, pictori, muzicieni, cineaști etc.
           Caracterul lor puternic, dar instabil este expresia veșnicului foc sălbatic din lăuntrul lor, care îi mână pe infinitele căi ale căutării stabilității, pentru care nativii sunt în stare să străbată pământul în lung și în lat, drumul vieții lor prefăcându-i în călătorii desăvârșiți ai zodiacului, înzestrați cu trăsături fizice pe măsură, amplificate de curaj. În ciuda acestor predispoziții, exsită Săgetători care tind să anuleze propriul tipar, emblematic pentru conceptul explorării, mergând până la sedentarism - caz atribuibil unor blocaje sau unor aspecte dizarmonice pe harta natală. 
          Sub aspectul sănătății, principalele afecțiuni la care Săgetătorii sunt predispuși decurg în mare măsură dintr-o triplă condiționare astrologică: situarea pe harta corpului uman, elementul caracteristic și calitatea semnului. Prin urmare, principalul punct vulnerabil al nativilor se găsește la îmbinarea simbolică a jumătăților întruchipate de imaginea centaurului, la nivelul liniei șoldurilor, respectiv, a coapselor, o regiune bine conturată și de cele mai multe ori mai pronunțată decât trenul superior. Este, totodată, o zonă deficitară și suprasolicitată de numeroasele drumuri la care Săgetătorii își supun organismul, majoritatea exceselor răsfrângându-se asupra articulațiilor coxofemurale, rezultând artroze, luxații etc. De asemenea, includerea în rândul semnelor de foc constituie premizele unor afecțiuni ale sistemului circulator, în special ale circulației periferice, dar nu numai. Natura duală și conflictele interioare specifice mutabililor pot provoca, în timp, uzura psihică a nativilor. În final, vecinătatea cu semnul Capricornului atrage după sine tendința spre supraponderabilitate, cazuri rare de boli ale sistemului digestiv, culminând cu diabetul. 
        

Zodia Scorpion

În mitologie:

În mitologia greacă, majoritatea legendelor referitoare la Scorpion se asociază deopotrivă cu menţionarea lui Orion, vânătorul gigantic din timpuri primordiale. Potrivit uneia din acestea, eroul s-ar fi lăudat zeiţei Artemis, precum şi mamei ei, Leto, că ar putea omorî toate animalele din lume. Deşi Artemis era la rândul ei cunoscută ca fiind ea însăşi o vânătoare iscusită, le oferea, totodată, şi protecţie tuturor vieţuitoarelor. Prin urmare, cele două femei trimit un scorpion uriaş, spre a-l înfrunta pe Orion. Vânătorul este, în cele din urmă, ucis; însă încleştarea stârneşte admiraţia lui Zeus pentru cel doborât, astfel explicându-se plasarea constelaţiei lui Orion pe cerul iernii, însă fascinantul contur înstelat e menit, de asemenea, pentru a le aminti muritorilor de adevărata lor condiţie şi de consecinţele nefaste ale mândriei excesive. Tot Zeus este cel care îl plasează pe boltă şi pe Scorpion, în chip de constelaţie, în aria celestă opusă lui Orion, pentru ca cei doi să nu se întâlnească în vecie. Într-o altă relatare, care prezintă particularitatea că legendarul vânător este exclus, Phaeton, urmaşul muritor al lui Helios, îi cere tatălui caleaşca sa - Soarele -, întrucât acesta îi jurase în prealabil pe malul râului Styx împlinirea oricărei dorinţe. Deşi reticent la început, zeul cedează în cele din urmă insistenţelor fiului, nu fără a-l povăţui înainte. Phaeton urcă în carul solar, înălţându-se în tării şi îndepărtându-se peste măsură de pământ, care riscă să răcească. Însă în văzduh îl întâlneşte pe Scorpion, pregătit să împungă, drept pentru care semizeul se întoarce degrabă către planul terestru, de care se apropie prea mult, cauzând incendierea vegetaţiei şi transformarea Africii în deşert. În cele din urmă, Zeus se vede nevoit să pună capăt tuturor dezastrelor şi îl trăsneşte pe cel vinovat, aruncându-l mort în apele râului Eridan. În cultura indoneziană străveche, constelaţia Scorpionului este văzută ca fiind o reprezentare a unei lebede sau a unui cocotier înclinat. Din perspectivă astronomică, Soarele străbate semnul zodiacal în doar 6 zile, din data de 23.11 până în 28.11, perioadă datorată prezenţei constelaţiei Ofiucus în aria celestă atribuită iniţial Scorpionului, aspect ce constituie din ce în ce mai frecvent obiectul dezbaterilor astrologice.

În astronomie:

• Denumire latină: Scorpius (abreviere SCO);
• Simbol: ♏;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 15^h 47^m 15^s şi 17^h 59^m 14^s;
• declinaţia: între −45° 46′ 01″ şi −8° 17′ 45″;
• constelaţii învecinate: Altarul, Balanţa, Coroana Australă, Lupul, Ofiucus, Săgetătorul, Echerul (2 zodiacale);
• Suprafaţa în grade pătrate: 497 grd² (locul 33 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 40° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 20.07, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3):

• α SCO (Antares) - mag. 0,96;
• λ SCO (Shaula) - mag. 1,62;
• θ SCO (Sargas) - mag. 1,87;
• δ SCO (Dzuba) - mag. 2,31;
• β SCO (Acrab) - mag. 2,63;
• υ SCO (Lesath) - mag. 2,70;
• τ SCO (AlNiyat) - mag. 2,82;
• σ SCO (Al Niyat) - mag. 2,88;
• π SCO (Iclil) - mag. 2,89;
• Ploi de meteori cu radiantul în Scorpion:
• Alfa-Scorpiidele;
• Omega-Scorpiidele;

În astrologie:

• Perioadă: 24 octombrie - 22 noiembrie;
• Planeta guvernatoare: Pluton și Marte;
• Gen, calitate, element: semn feminin, fix, de apă;
• Ziua săptămânii asociată: Marţi (dat fiind faptul că Marte este planeta guvernatoare a Scorpionului);
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Scorpionul;
• semisextil-vecinii Scorpionului: Balanţa şi Săgetătorul;
• sextil: Fecioara şi Capricornul;
• cuadratură: Leul şi Vărsătorul;
• trigon: Racul şi Peştii;
• inconjuncţie: Berbecul şi Gemenii;
• opoziţie: Taurul.

Cunoaşterea tărâmului nemanifestului este îmbogăţită prin trăirea autumnală efectivă, un botez prin ploaie şi brumă, declanşat odată cu tranzitul Soarelui în aria celestă aflată sub imperiul apelor învolburate ale Scorpionului. Astrul zilei se arată din ce în ce mai şovăielnic, lăsând loc întunericului să acopere întregul Univers vădit, până la descompunerea ultimă a creaţiei rezultate sub energia specifică Taurului, semnul opus pe Ecliptică. Apa în regim fix este sinonimă cu transcendentul, cu latenţa, cu explorarea spaţiului ocult până în profunzimi nebănuite. De altfel, însăşi încadrarea Scorpionului prin raportare la gen, calitate şi element indică o mare complexitate, născută din sculptarea procustiană a unui model rigid din cel mai flexibil fundament - apa. Totuşi, asumarea rolului celei mai ascunse zodii le vine ca o mănuşă nativilor, care se dovedesc a fi singurii în măsură să-şi împlinească destinul cu seninătate, spontaneitate şi multă pasiune. În calitate de oglindire în chip de apă a Leului (datorită apartenenţei ambelor zodii la ciclul ficşilor, prezentând variaţii în funcţie de element), Scorpionii pot cu greu trece neobservaţi, având, pe lângă măreţia semnului-rege, un aer misterios, seducător şi, totodată, cucernic, portret astfel definitivat de una din plantele guvernatoare ale zodiei: Marte. Rezultă, aşadar, figuri viu colorate, văzute de cei din jur ca fiind, în mod paradoxal, atât tentante, cât şi de temut. Sunt caractere puternice, animate de patimi numai de ei ştiute, ce îi duc la materializarea idealurilor, indiferent care ar fi căile avute la dispoziţie. În general, sunt extrem de rezervaţi în ceea ce priveşte lumea lor interioară, frământările şi aspiraţiile care fac parte din aceasta, însă tocmai reţinerea lor nativă în a-şi exprima propria natură reprezintă, uneori, un veritabil atu în devenirea lor, ca persoane de succes. 
          Practic, nativii Scorpioni sunt expresia tuturor ambiţiilor, dar şi a tuturor frustrărilor, în condiţiile în care planurile lor sunt viciate şi bătăliile proiectate în viziunea lor sunt pierdute în şir. Nu sunt caracterele cele mai iniţiate în a şti să piardă, motiv pentru care eşecurile îi transfigurează în persoane reci şi excesiv de enigmatice. Sunt tipare care se pliază în totalitate pe principiul de a uita, dar a nu ierta, acumulând, astfel, un întreg mozaic al ranchiunii, un venin de care încearcă să se debaraseze, în cele din urmă, făcându-şi singuri dreptate. Aceasta din urmă se traduce de cele mai multe ori prin punerea la cale a unor strategii vindicative extrem de ingenioase şi precis elaborate, cu consecinţe marcante, chiar şi îndepărtate pe scala timpului. Astfel, prin raportare la Berbec, care este un răzbunător făţiş, impulsiv (sub influenţa planetei guvernatoare Marte şi a elementului de foc, incompatibil cu reţinerile de orice fel), Scorpionului i se adaugă efectul celei de-a doua planete pentru care constituie domiciliu - Pluto -, transformându-i pe reprezentanţii zodiei în duşmanii din umbră, cu intenţii bine mascate. Asemenea înclinaţii ale nativilor decurg din vicierea unor predispoziţii înnăscute legate de atenţie distributivă, spirit de observaţie, coordonare, concentrare, mister (calităţi comune semnelor fixe, în general), pe care unii Scorpioni le exploatează pentru soluţionarea temporară a conflictelor interne. Pe termen lung, însă, evenimentele urzite pot declanşa o veritabilă avalanşă de neplăceri pentru nativi, care ajung să devină propriile lor victime. Pornind de la aceste considerente, se poate afrma că cea mai mare provocare a celor cu Soarele natal în Scorpion este aceea de a se deschide, de a îmbrăţişa fără reţineri întreaga existenţă, de a se arăta în plenitudinea fiinţei lor, cu calităţi şi cu defecte, de a fi vulnerabili în faţa celor din jur, toate presupunând o prealabilă autoacceptare. 
          Fiind pe deplin conştienţi de abilităţile lor de a manipula lumea din umbră, unii Scorpioni adoptă totuşi fundamente directe şi oneste pentru clădirea existenţei lor, nu fără a intui reminiscienţe din varianta lor decadentă în cei cu care interacţionează şi cărora ajung să le suspicioneze fiecare gest. Natvii zodiei tind să nu aibă încredere în nimeni în afară de propria lor persoană, această concepţie bazându-se tocmai pe provocările de a acţiona în plan obscur, la care ei înşişi sunt supuşi şi cu care consideră că se confruntă şi cei din anturajul lor. 
           Mozaicul patimilor semnului zodiacal este completat de efectele ce decurg în mod firesc din statutul de reprezentant emblematic al sexualităţii, de şablon desăvârşit prin care energia vitală este exprimată într-un spectru intim. De altfel, atracţia fizică se constituie ca mod primordial de exteriorizare a trăirilor nativilor. Prin urmare, Scorpionul poate fi privit dintr-o dublă perspectivă: aceea de mărturie, de reflexie a uniunii cosmice a două creaţii complementare, precum şi cea de generator de emoţii manifestate pe cale instinctuală. La baza acestei simbolistici stau elemente ce ţin de una din planetele guvernatoare ale semnului - Pluto, precum şi calitatea fixă a zodiei, în asociere cu elementul de apă. Astfel, Scorpionul are ca şi particularitate oglindirea în mod unic a influenţelor plutoniene, acestea fiind asociate cu experimentarea stărilor ce aparţin lumii invizibile şi care pot fi accesate atât prin fuziuni interumane ce au loc la toate nivelurile, cât prin detaşarea de planul material, odată cu moartea. La acest prim substrat îşi aduce aportul includerea în rândul semnelor fixe, caracterizate prin profunzime, stabilitate, căutarea esenţelor existenţiale, dar şi apartenenţa la elementul apei, care le conferă nativilor sensibilitate, interiorizare, tendinţa spre visare. Cu toate acestea, o percepţie denaturată a domeniilor aflate sub guvernare plutoniană poate duce la dezvoltarea unor tipare comportamentale alterate. Astfel, în timp ce în mod nativ Scorpionii se caracterizează prin înţelepciune şi curaj relativ la experienţa trecerii în neant, precum şi printr-o înţelegere superioară a sensului patimilor născute între sexe opuse, în contexte traumatizante, nativii devin expresii ale laşităţii, ale tanatofobiei, ale neputinţei, sexualitatea devenind, totodată, o oglinidre a frustrărilor, a timidităţii, a agresivităţii, a slăbiciunilor nativilor. 
        Aspectul de opoziţie, format cu semnul de pământ al Taurului, permite o înţelegere indirectă a Scorpionului, prin contrast cu conformaţia astrologică a celei de-a doua zodii de pe Ecliptică. Un studiu antitetic pune în lumină raportarea diferită a celor doi reprezentanţi ficşi la erotism, care se constituie ca domeniu principlal de distinciţie în cuplul Taur-Scorpion, definitoriu pentru încadrarea într-unul din cele două semne. Aşadar, se remarcă maturitatea sentimentală şi caracterul versat al Scorpionului, comparativ cu cel relativ pudic al Taurului, de care îl despart 180°, bogate în variate experienţe de viaţă. Pe de altă parte, tot acest decalaj este responsabil şi pentru abandonarea treptată a purităţii primordiale, regăsite în condiţii normale la baza conduitei primului semn fix. Prin urmare, rezultă un reprezentant al apei cu principii ale corectitudinii întimpărite timpuriu în conştiinţă, însă pe care acesta tinde în permanenţă să le speculeze, să se sustragă efectului lor, ajungând să îşi creeze în unele cazuri o nouă rânduială, în stil masonic, mafiot. De asemenea, nu sunt de neglijat dificultăţile întâmpinate de cei care ar vrea să le dovedească vinovăţia şi cărora le-ar scăpa printre degete la fiecare pas. Alte trăsături ale Scorpionilor sunt deductibile prin referire la una din zodiile cu care formează aspect de inconjuncţie: Gemenii. Prin alăturarea celor două semne, se pot evidenţia discrepanţele dintre modelele de comunicare şi de socializare adoptate - unul jovial, copilăros, prietenos în cazul Gemenilor şi unul instinctual, senzual, misterios în ceea ce îi priveşte pe Scorpioni. 
          Sub aspectul sănătăţii, se poate afirma că trăirile specifice Scorpionului se răsfrâng cu precădere asupra zonelor intime, cu care semnul este asociat pe harta corpului uman, guvernată de chakra a doua. Organele genitale trebuie privite, în acest context, atât ca mecanisme ale reproducerii, cât şi ca mijloace de reglare hormonală, având în vedere şi calitatea lor de glande endocrine. Prin urmare, afecţiunile care îi vizează pe nativi, în cazul unor dezechilibre energetice, se prezintă ca simptomatologie la acest nivel, într-o varietate de forme cum ar fi disfuncţiile sexuale, prostatita, infecţii (favorizate de fundamentul de apă al zodiei), chisturi ovariene, dereglări ale ciclului menstrual la femei, tumori, acnee etc. 

Zodia Balanţă

În mitologie:

În astronomia babiloniană, Balanţa era cunoscută sub denumirea de MUL Zibanu, termenul semnificând scală, respectiv, balanţă, însă constelaţia reprezenta, deopotrivă, Cleştii Scorpionului în viziunea grecilor din antichitate. De asemenea, în limba arabă, zodia era desemnată ca fiind zubānā, cu înţeles identic cu cel grecesc, precum şi cu asocierile întâlnite în majoritatea limbilor semitice. Potrivit acestor credinţe străvechi, constelaţia Scorpionului i-ar fi împrumutat Balanţei stelele din alcătuirea celor doi cleşti, pentru a da naştere celor două braţe ale cântarului. Instrumentul era considerat obiectul de cult al zeului mesopotamian Şamaş, avându-l ca şi corespondent pe zeul Utu al sumerienilor, divinitate a Soarelui şi a justiţiei, prezentă atât în basoreliefurile panteoanelor akkadiene, cât şi în ale celor asiriene şi babiloniene. Există opinii potrivit cărora constelaţia ar simboliza congruenţa zilei şi a nopţii la trecerea Soarelui prin punctul autumnal (echinocţiul de toamnă), care s-a aflat în aria celestă ocupată de Balanţă, până în anul 729 î.H., trecând ulterior (datorită precesiei echinocţiilor) în semnul Fecioarei, unde se află şi în prezent. În mitologia romană, semnul zodiacal potretiza balanţa ţinută în mâini de către zeiţa Astraea, a dreptăţii, corelată cu Fecioara. Balanţa este menţionată în scrierile preotului şi istoricului Manetho (secolul al III-lea î.H), precum şi în cele ale astronomului şi matematicianului grec Geminus (secolul I î.H.), fiind totodată inclusă în cele 48 de asterisme ale lui Ptolemeu. Acesta identifica 17 stele în componenţa Balanţei, în timp ce Tycho Brahe îi atribuia constelaţiei 10 astre, iar Johannes Hevelius, 20. Balanţa este singurul semn zodiacal inanimat.

În astronomie:

• Denumire latină: Libra (abreviere LIB);
• Simbol: ♎;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 14^h 21^m 38^s şi 16^h 02^m 17^s;
• declinaţia: între −29° 59′ 42″ şi -0° 28′ 27″;
• constelaţii învecinate: Capul Şarpelui, Fecioara, Hidra, Centaurul, Lupul, Scorpionul, Ofiucus (2 zodiacale);
• Suprafaţa în grade pătrate: 538 grd² (locul 29 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 65° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 20.06, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3):
• β LIB (Zubeneschamali) - mag. 2,61;
• α LIB (Zubenelgenubi) - mag. 2,75;
• Ploi de meteori cu radiantul în Balanţă:
• Libridele de mai;

În astrologie:

• Perioadă: 24 septembrie - 23 octombrie;
• Planeta guvernatoare: Venus;
• Gen, calitate, element: semn masculin, cardinal, de aer;
• Ziua săptămânii asociată: Vineri (dat fiind faptul că Venus este planeta guvernatoare a Balanţei);
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Balanţa;
• semisextil-vecinii Balanţei: Fecioara şi Scorpionul;
• sextil: Leul şi Săgetătorul;
• cuadratură: Racul şi Capricornul;
• trigon: Gemenii şi Vărsătorul;
• inconjuncţie: Taurul şi Peştii;
• opoziţie: Berbecul.

Nevoia de explorare a spaţiului nemanifest, indusă de energia specifică Fecioarei, se materializează, odată cu tranzitul Soarelui în Balanţă, printr-un instinct natural de conservare, de a se supune legilor firii, având o intensitate demnă să echilibreze impulsul vital aflat diametral opus pe Ecliptică, întruchipat de Berbec. Un aer de toamnă se instaurează jucăuş peste peisajul cu reminiscenţe estivale, marcând debutul incontestabil al noului anotimp. În calitate de zodie ce îi urmează Fecioarei pe Ecliptică, Balanţa poate fi percepută ca şi concretizare a idealului de armonizare a contrastelor spre care zodia precedentă tindea doar, dând naştere unui portret mai stabil, mai bine conturat. Cu toate acestea, nativii păstrează un impuls permanent de a cumpăni cu multă precauţie toate situaţiile cu care se confruntă. Practic, semnul Balanţei este cel care aduce la numitor comun divergenţele existente între zodiile aflate la stânga şi la dreapta sa pe Ecliptică, atât pe cele aflate în imediata vecinătate, cât şi pe cele îndepărtate. Indispensabilitatea Balanţei în mozaicul zodiacal rezultă şi din intermedierea energiilor specifice Fecioarei şi Scorpionului, care o încadrează. Această situare permite accesul la o primă formă de cunoaştere a nativilor, care, priviţi prin prisma vecinilor, se dovedesc a fi atât caractere pure şi echilibrate, cât şi pasionale şi senzuale. Îmbinarea elementelor antitetice se realizează firesc, cu eleganţa specifică reprezentanţilor zodiei.
         Secretul celor cu Soarele natal în Balanţă este evitarea instinctivă a exceselor, indiferent care ar fi natura lor, precum şi fuga de vicii şi acumularea cumpătată a tuturor experienţelor de viaţă. Mai mult, sunt firi călite înnăscute, care trec cu uşurinţă peste majoritatea încercărilor, putând fi consideraţi lipsiţi de suflet de zodiile mai sensibile. Într-adevăr, simbolistica asociată semnului conturează specificul acestuia, în sensul că el devine reprezentant unic al domeniului inanimat al zodiacului, necesar pentru compensarea tumultului emoţional ce ia naştere de-a lungul Eclipticii. Cu toate acestea, contrar aparenţelor de impasibilitate, Balanţa vorbeşte, la un nivel profund, despre ceea ce înseamnă pace în limbajul energiei universale, despre stabilitate şi puterea de a face faţă intemperiilor destinului.
          În general, nativii sunt persoane credincioase, care se simt la adăpost în contextul practicării dogmelor, conform educaţiei primite. Preţuiesc tot ceea ce ţine de tradiţie, abătându-se rareori de la tiparele verificate de antecesori, întrucât aventurarea înspre noi orizonturi echivalează, în concepţia lor, cu pierderea statorniciei fără de care existenţa lor este compromisă. Prin urmare, spre deosebire de nativii Peşti, care sunt spirituali prin excelenţă, indiferent de forma îmbrăcată de aceasta, plutind într-o veşnică stare de abandon în faţa voinţei divine, Balanţele sunt cu precădere religioase, preferând o abordare instituţionalizată şi mai practică a sferelor inalte. Datorită adoptării unor principii de viaţă bazate pe asemenea valori, precum şi faptului că nativii evită să se consume în zadar, aceştia devin, statistic vorbind, reprezentanţi ai uneia din cele mai longevive zodii.
           Planeta guvernatoare a semnului zodiacal, Venus, permite înţelegerea Balanţei la un nivel complex, având în vedere şi faptul că Luceafărul are acelaşi statut şi în cazul Taurului, între cele două semne formându-se un aspect de inconjuncţie (adică un unghi de 150°), care presupune un maxim de incompatibilitate. Pornind de la acest considerent, se poate conclude că în drumul său anual pe Ecliptică, Soarele întâlneşte, în zone zone aproape diametral opuse, două relfexii diferite ale aceleiaşi realităţi referitoare la frumuseţe, feminitate, dragoste. Astfel, în timp ce Taurul exprimă o latură imediată a simbolisticii venusiene, în calitate de semn feminin, de pământ, Balanţa stă drept mărturie pentru spledoarea energiei specifce planetei, manifestată printr-un şablon masculin, de aer, greu aboradabil. În ambele cazuri, rezultatul este cu adevărat impresionant. În ceea ce priveşte Balanţele, nativii devin persoane rafinate, graţioase, distinse, calităţile lor fizice intrinseci căpătând un aer senin, lejer. Accentul cade, prin urmare, nu atât asupra trăsăturilor cu care sunt înzestraţi, ci cu precădere asupra modului în care acestea sunt puse în valoare. Stilul nativilor este marcat de contrastul dintre natura lor cardinală, care îi predispune la a fi conservatori, şi apartenenţa la zodiile de aer, ce presupune nonconformism. Astfel, deşi ei tind spre adoptarea unei atitudini detaşate, spre acceptarea curentelor ideologice inovatoare, cardinalismul lor nu le permite desăvârşirea în acest sens, întrucât nativii se vor lovi în permanenţă de o oarecare rezistenţă născută din frica de a-şi compromite echilibrul. Iubirea este, de asemenea, exprimată diferit de la un semn la altul. Deşi ambele zodii sunt mărturii ale romantismului venusian, fiind precaute în privinţa sentimentelor şi căutând împlinire adevărată pe plan afectiv, Taurii se dovedesc a fi mai fragili şi mai profunzi în relaţii, în contrast cu Balanţele, care nu admit să îşi piardă capul după cineva. Cei din urmă au nevoie în permanenţă de confirmarea sentimentelor partenerilor, faţă de care se exteriorizează adesea într-un mod parental şi autoritar, considerând că normele după care se ghidează sunt cele mai sigure.
        Sub aspect financiar, se confirmă impresia de stabilitate imperturbabilă, care le este caracteristică nativilor. Reprezentanţii semnului scalei se dovedesc a fi extrem de vigilenţi şi în această privinţă, astfel încât cu greu pot fi manipulaţi de către cei din jur. De asemenea, îşi investesc resursele financiare cu maximă chibzuinţă, cheltuielile inutile fiindu-le cu totul străine. Sunt văzuţi adesea ca persoane avare, însă ei sunt, în general, doar caractere calculate în tot ceea ce întreprind, căutând în permanenţă un beneficiu real pe termen lung. Ataşamentul faţă de sfera materială este unul aparent, Balanţele simţindu-se constrânse să dobândească un control deplin şi asupra acestui aspect, la fel ca asupra oricăruia.
        Conflictele interioare ale celor cu Soarele natal în semnul Balanţei sunt reductibile la o stare de inconstanţă, resimiţită pe unul din planurile existenţiale. Dacă o asemenea situaţie nu poate fi acceptată şi compensată în timp util, ea poate duce la extinderea - uneori ireversibilă - a dezechilibrului, lăsând în final amprente adânci în personalitatea puternică a nativilor, care se pot trezi peste noapte animaţi de principii complet opuse celor avute în prealabil. Întregul arsenal pus în slujba idealurilor înalte, a corectitudinii, va fi convertit, în acest caz, într-un mecanism implacabil al degradării, al sfidării tuturor reglementărilor, cu o perseverenţă la fel de impresionantă precum cea întâlnită în rândul Balanţelor ce se află în slujba binelui suprem. Astfel, din expresii ale faţetelor plăcute regăsite de-a lungul Eclipticii, ei devin un cumul de trăiri negative, traduse prin atitudini duşmănoase, violente, răzvrătite, ce aduc mult, la prima impresie, cu un hibrid alcătuit din frustrarea specifică Fecioarelor, precum şi din spiritul vindicativ al Scorpionilor.
            Sub aspectul sănătăţii, Balanţele sunt asociate pe harta corpului uman cu zona rinichilor şi a glandelor suprarenale, organe în care este înmagazinată energia vitală primordială, indispensabilă existenţei. Potrivit medicinei tradiţionale chinezeşi, la jumătatea distanţei dintre cei doi rinichi se află Ming Men, poarta vitalităţii, văzută ca un cuptor aşezat între două căldări cu apă, reprezentate de rinichi. Balanţele, în calitate de semne de aer, se constituie ca un echilibru între aceste elemente, împiedicând excesele. Totodată, rinichii sunt răspunzători şi de activitatea sistemului reproducător, făcându-se, astfel, trecerea la următorul semn zodiacal, cel al Scorpionului, care simbolizează această regiune anatomică. Pe baza acestor considerente, afecţiunile la care nativii sunt expuşi ţin de mai multe sisteme de organe, cum ar fi sistemul excretor (infecţii ale tractului urinar, colici renale, nefrite), sistemul reproducător (disfuncţii la nivel genital), precum şi sistemul respirator, dat fiind că sunt reprezentanţi ai aerului (bronşite, pneumonii etc).

Zodia Fecioară

În mitologie:

Potrivit compendiului de astronomie şi de astrologie babilonian Mul.Apin, ce datează din perioada anilor 1000-686 î.H., constelaţia Fecioarei era cunoscută ca fiind semnul brazdei, simbolizând germenii de grâu şi de porumb ai zeiţiei sumeriene Shala - divinitate emblematică atât pentru cultura plantelor, cât şi pentru noţiunea de compasiune. Cea mai strălucitoare stea a semnului zodiacal, Spica, întăreşte această ipoteză, având în vedere faptul că în limba latină termenul desemnează conceptul de germen de grâu. Pornind de la aceste conotaţii, constelaţia Fecioarei a fost asociată din cele mai vechi timpuri cu fertilitatea. În scrierile recente referitoare la zodiacul babilonian, se arată cum semnul zodiacal era compus din alăturarea a două sectoare distincte: cel estic, ocupat de stelele Brazdei, şi cel vestic, reprezentând Frunza lui Erua, cel mai adesea redată ca o zeiţă având în mână o frunză de palmier - motiv ce este des întâlnit în portretizările ulterioare ale Fecioarei. În mitologia greacă, respectiv, în cea romană, constelaţia îşi găsea echivalentul în zeiţa consacrată agriculturii - Demetra/ Ceres. De asemenea, se considera a fi şi personificarea zeiţei virigine Iustitia din Astraea (sau Themis, în mitologia greacă), divinitate a justiţiei şi a moralităţii, redată ţinând în mână o balanţă - imagine ce ar putea constitui o punte de legătură cu constelaţia vecină, a Balanţei. O altă legendă asociază semnul Fecioarei cu Erigone, fiica lui Icar din Atena. Acesta din urmă, apropiat al zeului Dionis al pomiculturii şi al vinului, primi în dar vin pentru păstorii săi. Însă ei sunt cu toţii intoxicaţi, drept pentru care, considerându-l pe Icar vinovat de otrăvirea lor, îl ucid. Erigone, împreună cu câinele ei, Maera, găsesc trupuil neînsufleţit al tatălui eroinei, care se spânzură deasupra mormântului lui Icar. Mânios, Dionis răzbună moartea prietenului său, contrângându-le pe tinerele din Atena să se sinucidă în mod similar. Apoi, pentru a asigura veşnicia celor doi, plasează pe cer semnul zodiacal al Fecioarei - ca simbol al Erigonei, respectiv, semnul Văcarului sau a Boarului - în amintirea lui Icar. În prezent, cele mai strălucitoare stele din cele două constelaţii - Spica din Fecioară şi Arcturus din Boar, alături de cea mai strălucitoare stea din semnul zodiacal al Leului - Regulus, formează Triunghiul Primăverii sau Triunghiul Nopţilor de Primăvară, un asterism situat pe Ecuatorul Ceresc, alcătuit din cele trei stele vizibile în timpul nopţilor de primăvară. O altă variantă a legendei este prezentată de către poetul roman Publius Ovidius Naso, care relatează cum zeul Dionis, în încercarea de a o seduce pe Erigona, se transformă într-un cluster cu aspect de ciorchine de strugure.

În astronomie:

• Denumire latină: Virgo (abreviere VIR);
• Simbol: ♍;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 11^h 37^m 22^s şi 15^h 11^m 25^s;
• declinaţia: între −22° 40′ 38″ şi +14° 21′ 38″;
• constelaţii învecinate: Boarul, Părul Berenicei, Leul, Cupa, Corbul, Hidra, Balanţa, Capul Şarpelui (2 zodiacale);
• Suprafaţa în grade pătrate: 1294 grd² (locul 2 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 67° lat. N şi 76° lat. S;
• Trecere la meridian: 15.05., ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3):
• α VIR (Spica) - mag. 0,98;
• Ploi de meteori cu radiantul în Fecioară:
• Alfa-Virginidele;
• Gamma-Virginidele;
• Eta-Virginidele;
• Theta-Virginidele;
• Iota-Virginidele;
• Lambda-Virginidele;
• Miu-Virginidele;
• Pi-Virginidele;
• Psi-Virginidele;
• Virginidele de martie;

În astrologie:

• Perioadă: 24 august - 23 septembrie;
• Planeta guvernatoare: Mercur;
• Gen, calitate, element: semn feminin, mutabil, de pământ;
• Ziua săptămânii asociată: Miercuri (dat fiind că Mercur este planeta guvernatoare a Fecioarei);
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Fecioara;
• semisextil - vecinii Fecioarei: Leul şi Balanţa;
• sextil: Racul şi Scorpionul;
• cuadratură: Gemenii şi Săgetătorul;
• trigon: Taurul şi Capricornul;
• inconjuncţie: Berbecul şi Vărsătorul;
• opoziţie: Peştii.

Exteriorizarea energiei solare, purtate pe cele mai înalte culmi, sub vegherea imperială a Leului, ajunge, odată cu intrarea Soarelui în semnul mutabil al Fecioarei, la o stare de saturaţie, ce pune premizele alunecării întru teluric, a transformării focului în scrum, pentru a reclădi din acesta un nou Univers. Seva acumulată în materie, îşi copleşeşte forma, lăsând în urmă cojile existenţei depăşite, într-o cădere spectaculoasă, necesară renaşterii. Nu întâmplător, constelaţia zodiacală tronează pe bolţi de primăvară, atunci când Soarele se află în semnul opus, cel al Peştilor, ca simbol al iubirii neîntinate pentru tot ceea ce este verde şi nou creat. Nativii trăiesc, de-a lungul întregii existenţe, chemarea pentru întoarcerea conştiinţei în interior, spre acel zăcământ al autocunoaşterii şi al reclădirii personale, deţinător al unui vast potenţial transformator - un punct comun al tuturor zodiilor mutabile. Însă tocmai calitatea mobilă, duală a semnului, în asociere cu elementul pământean, constituie, în acelaşi timp, cel mai însemnat obstacol în calea urmării consecvente a acestui ideal înalt, dat fiind faptul că traseul este presărat cu numeroase încercări şi tentaţii ce ţin de domeniul material, în care reprezentanţii zodiei sunt profund ancoraţi, simţindu-se, astfel, în siguranţă. Portretul celor cu Soarele natal în Fecioară este definit de o dublă unicitate. Astfel, pe de o parte, în calitate de semne de pământ, se poate afirma că reprezintă aspectul cel mai instabil al acestui element - dată fiind natura duplicitară a semnului, în timp ce, în rândul zodiilor mutabile, se constituie ca manifestarea cea mai stabilă a energiei solare, datorită elementului specific. Altfel spus, rezultă o viziune oarecum contrastantă asupra Fecioarelor, ca efect al abordării din diferite perspective (elemente şi cicluri).
           Aflată la jumătatea celor 12 semne, această zodie poate fi percepută, la un nivel profund, ca o punte de trecere între ceea ce însemnă manifestare vitală exteriorizantă, respectiv, interiorizantă. Fecioara se constituie, prin urmare, ca semn mutabil prin excelenţă, un punct de inflexiune pe cercul ecliptic, ce converteşte procesele universale exprese şi simple în mecanisme latente şi complexe, marcând o schimbare ireversibilă în afirmarea luminii cosmice, odată cu transcenderea spre a doua jumătate a zodiacului.  În mod analog cu imaginea constelaţiei în zodiacul babilonian, rezultată prin alipirea a două sectoare distincte, caracterele mereu în curs de desăvârşire ale nativilor Fecioară tind în permanenţă spre realizarea unei consolidări, a găsirii unei identităţi singulare, spre armonizarea energiilor specifice celor două părţi ale Eclipticii, însă conflictele interioare menţin vie această căutare, pe parcursul întregii lor existenţe. Se poate spune că, în timp ce Leul este reprezentantul central simbolic al zodiacului, la fel cum inima este organul din miezul organismului, fără a fi situat în mijlocul geometric al acestuia, Fecioara corespunde unui centru matematic, raţional, fiind, prin urmare, un semn emblematic, ce vorbeşte despre esenţa energiei universale.
          Deşi în aparenţă Fecioarele sunt caractere senine şi timide, putând uneori duce la crearea unei impresii de banalitate, de neutralitate absolută, fundaţia pe care se clădesc este una mercuriană (aceeaşi cu cea regăsită în rândul nativilor Gemeni), incompatibilă cu rutina. Acesta este motivul pentru care reprezentanţii zodiei nu sunt altceva decât nişte reproducţii pământene ale Gemenilor, într-un chip maturizat şi mai reţinut, datorită decalajului de cuadratură ce se formează între cele două semne. Prin urmare, în mod analog echivalentului aerian, Fecioarele sunt firi revoluţionare, însetate de libertate şi având o viziune autentică asupra lumii. Cu toate acestea, întregul lor potenţial metamorfotic, este păstrat în straturile profunde ale personalităţii lor, de unde rareori răzbate în planul vizibil şi, chiar şi atunci, într-o formă de manifestare oarecum viciată, nespontană. Aşadar, nativii se constituie ca o categorie aparte de semne mutabile, care nu permite o cunoaştere imediată a dualităţii, datorită imaginii stabile în aparenţă. În ceea ce priveşte comunicarea, celor cu Soarele natal în semnul Fecioarei, spre deosebire de Gemeni, le pare mai avantajoasă transpunerea mijlocită a trăirilor şi a sentimentelor. Acesta este motivul pentru care Fecioarele aleg adesea modalităţi de exprimare artistică, din rândul lor deosebindu-se veritabili actori, cântăreţi, pictori, scriitori etc.
          În calitate de semne mutabile, cei cu Soarele natal în Fecioară personifică nu doar un tipar uman, ci o comuniune umană, interacţiunea omului cu una din componentele însufleţite din tabloul căruia îi aparţine. La fel cum Gemenii întruchipează relaţia om-om, semnului brazdei îi revine rolul de a înfăţişa relaţia om-vegetaţie. Nativii sunt pasionaţi de microcosmosul fiinţelor de clorofilă, pe care par să le cunoască din vremuri atemporale, ajugând să le înteleagă fiecare celulă. Nu există bucurie mai mare pentru ei, decât să îşi petreacă timpul în natură, reîntorcându-se mereu în braţele acesteia pentru a-şi regăsi liniştea interioară, iar dacă plimbările prin păduri nu le sunt tocmai la îndemână mereu, aleg să îşi transforme căminul într-o veritabilă junglă. Tot natura este cea care îi inspiră în alegerea unui stil de viaţă sănătos, fără excese, bazat pe adoptarea unor soluţii naturiste în alimentaţie, cosmetică etc. Nu sunt temperamente sportive în mod nativ, înclinaţiile lor în acest sens fiind hotărâte de măsura în care reuşesc să renunţe la inflexibilitatea caracteristică zodiei. Sunt înclinaţi să practice atletismul, artele marţiale, boxul, gimnastica, dansul etc.
          Reprezentanţii zodiei sunt, în adevăratul sens al cuvântului, persoane originar pure, având un set simplu de principii şi fiind, astfel, capabile să se bucure de micile împliniri ale vieţii. Însă, în timp, aşteptările unora pot deveni complexe şi chiar extravagante, datorită acumulării de experienţe contradictorii, care îi fac să nu îşi găsească liniştea decât în refugii exclusiv materiale. Practic, nevoia de apartenenţă şi de siguranţă, îi determină pe cei născuţi în semnul Fecioarei să îşi nege inocenţa primordială, care îi face vulnerabili, pentru a construi un portret antitetic. În unele cazuri, se ajunge la dependenţe de ordin financiar, nativii reuşind să dobândească avuţii considerabile, fără a fi cu adevărat fericiţi. Alteori, primează slăbiciunile pentru sexul opus, lăsând în urmă simbolurile caste asociate zodiei. Totuşi, este de remarcat faptul că, în tot acest proces al căutării echilibrului, acţiunile lor sunt însoţite de lipsa iniţierii, nativii nefiind pe deplin conştienţi de ceea ce se petrece cu ei, dovedindu-se naivi şi influenţabili în acest context. Sunt persoane ale extremelor, surprinzătoare pentru cei care cred că le cunosc, atât prin bunătatea şi spiritul lor de sacrificiu, cât şi prin momentele în care dau dovadă de răceală şi de indiferenţă.
          Gândirea lor prolifică, transpusă în reprezentări rigide, dă naştere unui portret cu tendinţe analitice, perfecţioniste, ducând până la tipicaritate. Nativii se confruntă de-a lungul vieţii cu o ipostază de inadaptare, constituindu-se ca primul semn al Eclipticii supus provocării de a fi promotor al domeniului ocult, în condiţiile în care trăirile zodiilor precedente nu alcătuiesc un temei real în acest sens. Spre deosebire de semnele ce le urmează, ce dispun de structuri psihice și comportamentale care le facilitează exprimarea tumultului lor interior, Fecioarele experimentează uneori trăiri sufocante, ca rezultat al deficiențelor în oglindirea universului lor lăuntric în planul fizic.
         Opoziția cu semnul ezoteric și visător al Peștilor pune într-o lumină aparte spiritul pragmatic al Fecioarelor, precum și latura lor laică. Deși niciuneia din zodii nu îi este străină chemarea pentru sferele trăirilor înalte, modul în care aceste aspirații sunt concretizate diferă în funcție de amprenta personală a fiecăreia. Așadar, în timp ce Fecioarele sunt înzestrate cu o neprihănire imediată, înțeleasă ca incompatiblitate cu tot ceea ce este condamnabil și josnic, Peștii se scaldă de timpuriu în medii ostile evoluției lor spirituale. Prin urmare, parcursurile celor două semne sunt divergente, astfel încât Fecioarele sunt supuse încercării de a se dezvolta neîncetat, de a nu se rușina de darul ce îi apropie de divinitate, debarasându-se de acesta, iar idealul Peștilor este ridicarea deasupra condițiilor și regăsirea păcii supreme.
           Sub aspectul sănătății, Fecioara are ca și corespondent pe harta organismului uman zona stomacului și a intestinelor (precum şi centrul de greutate al corpului, aflat la 2-3 cm sub ombilic), o corelație accentuată și de elementul nativ, întrucât pământul este asociat în astrologie cu organele interne, în general. Pornind de la considerentele anterioare, afecțiunile la care se expun nativii sunt localizate la acest nivel: gastrite, ulcere, ocluzii intestinale, boli ale colonului, cancere etc. De asemenea, tulburările intestinului subțire pot, în timp, afecta și inima, în calitate de corespondent energetic al acestuia.