Stelele fixe în astronomologie

Stelele fixe au constituit obiectul de studiu al astrologilor încă din antichitate, când au fost catalogaţi peste 1000 de aştri, despre care se credea că nu se deplasează în spaţiu. Se considera că mai ales cele de magnitudini mari (de 1 sau 2) au influenţe remarcabile (favorabile sau nefavorabile), în funcţie de poziţiile lor pe hărţile astrale. Ulterior, s-a adeverit că nu doar planetele au o mişcare incontestabilă în Cosmos, ci şi stelele, deşi modificarea poziţiei acestora este percepută ca fiind subtilă, comparativ cu cea a corpurilor cereşti (se pare că se deplasează în medie cu 1° la 72 ani). În rând cu schimbările la care sunt supuse stelele, se produc alterări ale formelor ce servesc identificării constelaţiilor, în decursul zecilor de mii de ani. Cine ar recunoaşte constelaţia Ursa Mică, peste 50000 de ani? Cele mai importante stele fixe cunoscute încă din antichitate, precum şi semnificaţiile atribuite lor sunt prezentate în tabelul de mai jos. Ma există şi alte stele considerate fixe, precum Arcturus (din constelaţia Boarul), Aldebaran (Taurul), Castor (Gemenii), Deneb (Lebăda), Markab (Ursa Mare), Pollux (Gemenii), Rigel (Orion), Sirius (Câinele Mare), Vega (Lira). În astrologia modernă, se consideră că stelele fixe au efect asupra destinului atât timp cât ele se găsesc în puncte-cheie ale astrogramelor (formează aspecte majore cu Ascendentul/Descendentul cu Mijlocul Cerului/Fundul Cerului sau cu unele planete).