Zodia Vărsător

În mitologie:

Supranumit purtătorul vasului, respectiv, purtătorul apei, Vărsătorul este întruchipat în cataloagele stelare babiloniene drept însuşi zeul Ea, divinitate reprezentată în mod constant ţinând un vas ce se revarsă. În Epoca bronzului timpuriu, constelaţia cuprindea poziţia Soarelui pe Ecliptică în ziua solstiţiului de iarnă. De asemenea, semnul zodiacal era asociat de către babilonieni cu inundaţiile devastatoare cu care se confruntau adeasea, având, prin urmare, o conotaţie cu precădere negativă. În Egiptul antic, conturul înstelat era corelat cu revărsările anuale ale fluviului Nil, puse pe seama umplerii vasului Vărsătorului din aceste ape, la începutul fiecărei primăveri. În mitologia greacă, simbolistica echivalentă este mult simplificată, luând forma unei glastre din care apa se scurge spre constelaţia Peştelui austral. Totodată, legendele greceşti îl identifică pe Vărsător cu Deucalion, fiul lui Prometeu, care, alături de soţia sa, Pyra, construieşte o corabie pentru a scăpa de potopul trimis de Zeus ca semn al furiei faţă de oameni, ajungând în cele din urmă pe Muntele Parnas, în calitate de unici supravieţuitori ai intemperiilor. Ulterior, consultând un oracol din Themis cu privire la calea de urmat pentru a repopula pământul, eroului i se spune să îşi acopere capul, lăsând să-i cadă în urmă oasele mamei sale. Înţelegând că se face referire la mama-pământ, Gaia, perechea începe să arunce peste umăr pietre care, lovindu-se de sol, se transformă în fete şi băieţi. Potrivit altor izvoare, Vărsătorul ar fi portretizarea chipeşului Ganimede, fiul regelui troian Tros, ce este luat de Zeus - transformat în vultur -  pe Muntele Olimp, pentru a le fi paharnic zeilor. În ciuda bucuriei resimţite de aceştia la vederea semizeului, zeiţa Hera îl percepe ca pe un rival la afecţiunea soţului ei, având în vedere statutul pederastic atribuit lui personajului. Pentru a-i da un chip etern favoritului său, Zeus plasează pe cer constelaţia Vărsătorului în vecinătatea Vulturului. De la descoperirea sa de către astronomul Simon Marius, un satelit al lui Jupiter, planetă ce poartă numele roman al tatălui zeilor, este cunoscut până în zilele noastre sub denumirea tânărului legendar.

În astronomie: 

• Denumire latină: Aquarius (abreviere AQR);
• Simbol: ♒;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 20^h 38^m 19^s şi 20^h 28^m 41^s;
• declinaţia: între −24° 54′ 15″ şi 03° 19′ 32″;
• constelaţii învecinate: Peştii, Pegas, Calul Mic, Delfinul, Vulturul, Capricornul, Peştele Austral, Sculptorul, Balena (2 zodiacale);
• Suprafaţa în grade pătrate: 980 grd² (locul 10 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 65° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 10.10, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3):
• β AQR (Sadalsuud) - mag. 2,89;
• α AQR (Sadalmelik) - mag. 2,94;
• Ploi de meteori cu radiantul în Vărsător:
• Aquaridele de martie;
• Eta-Aquaridele;
• Delta-Aquaridele;
• Iota-Aquaridele.

În astrologie:

• Perioadă: 21 ianuarie - 18 februarie;
• Planeta guvernatoare: Uranus;
• Gen, calitate, element: semn masculin, fix, de aer;
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Vărsătorul;
• semisextil-vecinii Vărsătorului: Capricornul şi Peştii;
• sextil: Săgetătorul şi Berbecul;
• cuadratură: Scorpionul şi Taurul;
• trigon: Balanţa şi Gemenii;
• inconjuncţie: Racul şi Fecioara;
• opoziţie: Leul.

Moziacul iernii atinge complexitatea ultimă prin instaurarea suflului de ger al Vărsătorului, ce cuprinde fiecare ungher. Experienţei Ecliptice i se adaugă, astfel, un reprezentant embelmatic atât pentru desăvârşirea elementului aer, cât şi pentru apogeul ciclului ficşilor. Dubla încadrare dă naştere unor nativi de o măreţie indirectă, rece, dar a căror scânteiere nu îşi găseşte seamăn decât în natura înflăcărată şi strălucitoare a Leului, semnul opus pe cercul astrologic. Aerul în regim fix indică o formulă a contrastelor, apropiată de cea care stă la originea energetică a Scorpionului (zodie fixă, de apă), conturând un tipar contradictoriu. Practic, elementul fundamental al Vărsătorului, trecut, pe rând, prin şablonul mutabil eliberator şi prin cel cardinal armonizant, ajunge să fie supus, în ultima sa formă de manifestare, unui cadru rigid, ca provocare finală. Întradevăr, încercarea esenţială a nativilor constă în împăcarea permanentă a unui temperament însetat de explorarea fără limite a Universului cu tendinţele menţinerii principiilor ce se constituie ca şi cumul al trăirilor semnelor precedente. Vărsătorii devin, astfel, răspunsul excentric la această dilemă, exprimat într-o manieră cu profunde amprente personale, consternantă pentru cei din jur. Sunt singurii reprezentanţi ai calităţii fixe care reuşesc să îmblânzească toate aspectele rigorii, investindu-le cu puteri exuberante. Aşadar, parcursul celui de-al doilea ciclu astrologic, ce întâlneşte iniţial semnul Taurului, ca imagine a supunerii la reglementări, apoi cunoaşte semnul Leului, ca figură emblematică a legiuitorului, şi cel al Scorpionului, ca speculant dibace al oricărei impuneri, se dezvăluie complet prin mijlocirea Vărsătorului, într-o formulă ce permite o nouă percepţie asupra vieţii, ce sfidează toate barierele mentale. 
            Referinţele mitologice confirmă, şi de această dată, strânsa legătură a penultimei zodii cu cele între care este cuprinsă. Altfel spus, în timp ce mărturia reminiscienţelor de natura Capricornului este revelată, la nivel simbolic, prin legenda lui Deucalion, accentuând acorarea omului în planul material, setea pentru abandonarea în voia destinului, ca împlinire specifică Peştilor, este redată metaforic prin asocierea cu divinitatea Ea, purtătoare a vasului din care se revarsă apa. Trecerea de la spectrul cognitiv la cel emoţional presupune iniţierea sub vegherea expansivă a Vărsătorului, reprezentant emblematic al avangardismului, veşnic orientat spre cucerirea de noi orizonturi. Vecinătatea cu semnul Peştilor, personificare a iluminatului spiritual, înzestrat cu capacităţi extrasenzoriale şi cu o intuiţie de excepţie, este trădată de către nativii zodiei precedente prin caracterul idealist, vizionar, profetic. La nivel alegoric, interdependenţa protagoniştilor ce asistă la încheierea unei etape din parcursul Soarelui, poate fi percepută ca premergere, asemenea deschiderii căii lui Iisus de către Ioan Botezătorul, putând fi extinsă la nivelul tuturor tiparelor de manifestare a energiei cosmice, care devin, concomitent, atât profeți, cât și iluminați.
             Suprapunerea câmpului uranian desăvârșește portretul nativilor Vărsători, purtându-i până la porțile Raiului în căutările lor neobosite, ce par să țină de domeniul supranaturalului. Astfel, constituirea lor ca unic semn guvernat de impunătoarea planetă Uranus, se traduce prin conferirea de atribute fantastice elementului aer, înzestrându-i pe reprezentanții zodiei cu calități fizice și mentale excepționale. Cu toate acestea, alcătuirea lor fixă, rămasă în umbră de-a lungul trăirilor eliberatoare, se relevă în final, amintindu-le cu blândețe Vărsătorilor de legământul lor cu materia, ce decurge și din vecinătatea cu Capricornul. În ciuda destinului implacabil, care îi înfrânează în pragul dezvăluirii adevărului universal, protagoniștii căii inițiatice ajung să descopere o înțelepciune atemporală, sădită înlăuntrul lor, ce se dovedește a fi însăși nucleul întregii lor împliniri.
            Opoziția formată cu semnul imperial al Leului conturează, la un prim nivel de percepție, o relație de tip prinț-cerșetor, ce dă naștere unui complex de inferioritate înnăscut în rândul reprezentanților penultimei zodii, ce poate fi stins prin conștientizarea impactului experiențelor ce îi despart de cealaltă jumătate a Eclipticii, având o vastă încărcătură evolutivă. Spre deosebire de temperamentul zodiei regale, acaparatoare și dezinvoltă, cel al Vărsătorului este marcat de unele rețineri în a-și destăinui comorile adunate în abisurile ființei lor, lăsând să se întrevadă doar ceea ce poate fi cu ușurință asimilat de conștiința colectivă, motiv pentru care pot adesea trece neobservați, fiind percepuți ca figuri nedefinite ale societății. Într-adevăr, maeștrii de aer ai zodiacului se dovedesc a fi pricepuți în a exterioriza mereu acea latură a personalității lor complexe care se mulează pe așteptările celor cu care interacționează, dând impresia unor persoane deschise, comunicative, directe, ferindu-și, între timp, adevăratele bogății.
            O asemenea configurație a nativilor poate fi înțeleasă ca și provocare ultimă, în sensul tentației resimțite de nativi de a-și asuma rolul cameleonului într-un mod abuziv, manipulator. Odată deveniți stăpâni pe propria lor forță interioară, uranienii sunt înclinați să își supraestimeze potențialul, transfigurându-se în versați vânzători de iluzii, uneori mințindu-se pe ei înșiși și ajungând să fie parte integrantă a unei vieți paralele, țesute de imaginația lor prolifică, care își cere în final, tributul, făcându-i captivi pe creatorii universurilor virtuale.
              Sub aspectul sănătății, Vărsătorii se supun la o serie de condiționări, ce țin de element, calitate, încadrare pe Ecliptică, reprezentare pe harta corpului uman, punând premizele principalelor predispoziții. Ca exponenți de sinteză ai aerului, nativii trădează vulnerabilitatea sistemului respirator, specifică acestui fundament primordial, asupra căruia se răsfrâng cu precădere emoțiile reprezentanților zodiei. Din perspectiva calității fixe, precum și a asocierii pe harta corpului uman, pe care Vărsătorul ocupă zona gambelor, rezultă afecțiuni ce izvorăsc din rigiditatea semnului, la care se adaugă apropierea de semnul Capricornului și cel al Peștilor, extinzând aria de manifestare a deficiențelor la cele două articulații între care este cuprinsă gamba, respectiv, cea a genunchiului și cea a gleznei. Moștenirea structurilor comportamentale ale Capricornului atrage după sine expunerea la patologii ale aparatului digestiv, în timp ce aspirația pentru inițierile vegheate de Pești predispune la infecții și afecțiuni ale aparatului urinar. De asemenea, natura fixă, în corespondență cu situarea la finalul experienței ecliptice favorizează prezența dezechilibrelor emoționale, ducând până la tulburări psihice, în condiții de suprasolicitare.

Zodia Capricorn

În mitologie:

Constelaţia Capricornului se poate mândri cu consacrarea ca una ce cunoaşte cele mai vechi întruchipări mitologice, fiind reprezentată încă din Epoca Bronzului ca un hibrid între o capră şi un peşte. Imaginea peştelui-capră se regăseşte şi în înregistrările cataloagelor stelare babiloniene datând din anul 1000 î.H. În mitologia sumeriană şi, mai târziu, în cea akkadiană, semnul zodiacal era considerat simbol al zeului Ea, supranumit Stăpânul pământului, divinitate a artelor meşteşugăreşti, a inteligenţei, a creaţiei şi, totodată, a apelor, unele izvoare istorice indicând două fluvii (Tigrul și Eufratul) ce îşi au obârşia pe umerii acestuia. De asemenea, în Epoca Bronzului timpurie, Capricornul marca solstiţiul de iarnă, care astăzi, datorită precesiei echinocţiilor, are loc când Soarele se află în semnul Săgetătorului. Cel mai sudic punct atins de către astrul zilei la data solstiţiului de vară ce are loc în emisfera nordică se numeşte Tropic al Capricornului, termen ce face referire şi la o latitudine unde la acea dată razele solare cad perpendicular pe suprafaţa pământului la miezul zilei. În mitologia greacă, constelaţia este asociată cu Amaltheia, capra legendară care l-a alăptat pe micuţul Zeus după ce mama acestuia, Rhea, a reuşit să îl salveze de la a fi devorat de tatăl său, Cronos. În semn de recunoştinţă, zeul transformă unul din coarnele caprei în Cornucopia, respectiv, cornul belşugului, care este întotdeauna plin cu ceea ce îşi doreşte posesorul. Potirivit altor legende, Capricornul era identificat cu Pan - divinitate cu cap şi picioare de ţap - zeu al ţinuturilor montane, al turmelor şi al păstorilor, precum şi tovarăş al nimfelor şi critic de teatru. În încercarea de scăpa de fiorosul monstru Typhon, eroul se aruncă în apele fluviului Nil, astfel încât părţile corpului scufundate capătă forme şi structuri aidoma peştilor. Conturul înstelat al Capricornului, supranumit şi zâmbetul cerului, se constituie ca cea mai restrânsă constelaţie zodiacală, fiind greu observabilă şi datorită stelelor cu o luminozitate redusă din componenţa sa.

În astronomie: 

• Denumire latină: Capricornus (abreviere CAP);
• Simbol: ♑;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 20^h 06^m 46^s şi 21^h 59^m 05^s;
• declinaţia: între −27° 38′ 31″ şi −8° 24′ 16″;
• constelaţii învecinate: Vărsătorul, Vulturul, Săgetătorul, Microscopul, Peştele austral (2 zodiacale);

• Suprafaţa în grade pătrate: 414 grd² (locul 40 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 60° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 20.09, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3);
• δ CAP (Deneb Algedi) - mag. 2,85;
• Ploi de meteori cu radiantul în Capricorn:
• Alfa-Capricornidele;
• Chi-Capricornidele;
• Sigma-Capricornidele;
• Tau-Capricornidele;
• Capricornido-Sagitaridele.

În astrologie:

• Perioadă: 22 decembrie - 20 ianuarie;
• Planeta guvernatoare: Saturn;
• Gen, calitate, element: semn feminin, cardinal, de pământ;
• Ziua săptămânii asociată: Sâmbătă (dat fiind faptul că Saturn este planeta guvernatoare a Capricornului);
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Capricornul;
• semisextil-vecinii Scorpionului: Săgetătorul şi Vărsătorul;
• sextil: Scorpionul şi Peştii;
• cuadratură: Balanţa şi Berbecul;
• trigon: Fecioara şi Taurul;
• inconjuncţie: Gemenii şi Leul;
• opoziţie: Racul.

Peste peisajul pârjolit de focul fantasmagoric, săgetat pretutindeni de semnul precedent, sezonul alb se insinuează molcom, se aşterne minuţios, alcătuind o bază solidă, destinată clădirii unui ultim orizont, ce sintetizează întreaga înţelepciune şi armonie zodiacală. Este înfăţişarea finală, în spectru cardinal, a astrului zilei. Astfel, în timp ce Săgetătorul îi deschide Soarelui calea spre apogeul elementelor prin care energia universală este exprimată, Capricornul deţine cheia pătrunderii pe făgaşul împlinirii calităţilor, respectiv, a ciclurilor astrologice. Sub aspectul fundamentului, se poate afirma că pământul, ce îmbracă iniţial şablonul fix, prin experienţa Taurului, fiind supus tuturor rigorilor, cunoaşte ulterior formula contrastelor, prin trăirea eliberatoare indusă de natura mutabilă a Fecioarei. Însă, în cele din urmă, calea de mijloc rămâne ciclul cardinal, ce se constituie ca regim de echilibru al pământului, ce permite desăvârşirea acestuia, piatră pe piatră, cu meticulozitatea specifică nativilor Capricorni. Pe de altă parte, schimbarea perspectivei indică perfecţionarea portretului cardinal, având ca materie primă pământul, după ce în prealabil acesta fusese făurit, pe rând, din foc (Berbec), apă (Rac) şi aer (Balanţă). Rezultă nişte reprezentanţi zodiacali de o neclintită măreţie, care, în ciuda statorniciei lor ce îngheaţă întreaga fire, sunt în măsură să facă saltul temerar spre culmile înzăpezite ale existenţei, aidoma unor onicşi de o neasemuită zvelteţe. Ei sunt veritabilii cuceritori ai piscurilor, fiind incompatibili cu văile întunecate, pe care le lasă în urmă odată cu avansarea spre ţinuturi mângâiate de soare, nu fără a se expune la abisuri fără sfârşit. 
        Legendele ţesute în jurul Capricornului pun premizele încadrării semnului zodiacal în astrologie, devenind preţioase mărturii ale sincronismului dintre diferitele forme de manifestare îmbrăcate de energia universală. În fapt, ele vorbesc atât despre reminiscienţele de natura Săgetătorului, regăsite în mozaicul personalităţii zodiei succesoare, cât şi despre piesele lipsă, necesare până la împlinirea experienţei ecliptice, prin iniţierea Peştilor, ce implică un stagiu premergător sub vegherea vizionară a Vărsătorului. Aşadar, cardinalii de pământ sunt caractere complexe, având prezent simţul artistic specific vecinilor jupiterieni (o corelaţie susţinută şi prin echivalarea Capricornului cu zeul Pan, tatăl centaurului Crotus, acesta din urmă având drept simbol constelaţia Săgetătorului), căruia i se alătură năzuinţa pentru lărgirea orizonturilor cunoaşterii, trăite de Vărsător (în acest caz, simbolistica porneşte de la zeul Ea, divinitate de pe ai cărei umeri izvorăsc două fluvii) şi, în final, pentru expansiunea spirituală atinsă odată cu încheierea unui ciclu astrologic prin mijlocirea Peştilor (legătura dintre cele două zodii fiind redată emblematic prin imaginea peştelui-capră).
          Ca reprezentanţi de sinteză atât ai elementului pământ, cât şi ai ciclului cardinal, Capricornii sunt expresia materializării idealurilor de ascensiune ale tuturor semnelor zodiacale aparţinând celor două grupe, culegând toţi laurii pentru meritele dovedite. Nativii reuşesc să îşi convertească strădaniile în recunoaşteri pe plan profesional, în care îşi găsesc sensul vieţii. Cu toate acestea, în contextul unor aspecte discordante prezente pe harta natală, predispoziţiile favorabile se pot preschimba în limitări sau amânări ale realizărilor vocaţionale, devenind surse de profundă dezamăgire şi de vulnerabilitate pentru Capricornii perfecţionişti. Cariera este, în viziunea lor, calea optimă pentru a se pune în valoare, pentru a-şi dezvălui vastul univers interior, pentru a lăsa moştenire posterităţii o fărâmă din el. Pornind de la visul unei meniri înalte, ce le călăuzeşte fiecare pas, se conturează o tipologie aparte, prin raportare la unul din semnele aflate în aspect de inconjuncţie - Leul - un adversar ce pândeşte aceleaşi reuşite, însă percepţia sa asupra statutului este diferită, fiind totodată, declanşată de alte mecanisme ale subconştientului. Prin urmare, deşi ambele semne sunt firi extrem de orgolioase şi autoritare, regăsite în funcţii de conducere, tiparele lor astrologice sunt în completă contradicţie, din punctul de vedere al elementului, al calităţii, respectiv, al planetei guvernatoare. Prin prisma acestor criterii, se distinge temperamentul impulsiv, făţiş şi impacient al Leului, aparte de cel al Capricornului chibzuit, enigmatic şi perseverent. Se poate afirma că atuul semnului solar este curajul, iar cel al semnului saturnian, răbdarea. De asemenea, în timp ce Leii dau curs unei nevoi intrinseci de a străluci în mod spontan, indiferent de situaţie, Capricornii savurează fiecare etapă a parcursului personal către glorie, maturizându-se odată cu progresele făcute şi ajungând, în final, să fie complet pregătiţi pentru responsabilităţile asumate.
            A doua zodie cu care Capricornul formează aspect de inconjuncţie - Gemenii - indică, prin contrast, modelul cognitiv, respectiv, modul de comunicare specific nativilor. Studiul concomitent al celor doi reprezentanţi pune în lumină inteligenţa vie, înnăscută, imediată a semnului mercurian, în antiteză cu geniul semnului saturnian, ce ia contur în această arie celestă, odată cu acumularea trăirilor ce pun premizele introspecţiei. Practic, Capricornul îşi însuşeşte tezaurul cultural şi artistic al Săgetătorului, conferindu-i nuanţe de sensibilitate şi de valorificare, pentru a-i asigura perenitatea. Astfel ia naştere a doua ipostază pertinentă a intelectului, care debordează de introspecţie, în măsura în care cea întruchipată de Gemeni denotă exteriorizare. Analogia poate fi extinsă la nivelul tuturor zodiilor aflate în prima jumătate a parcursului solar, respectiv, a celor regăsite în a doua jumătate, în sensul exprimării nemijlocite în ipostazele timpurii ele energiei vitale, căreia i se opune un limbaj trecut prin filtrul conştiinţei reprezentanţilor celei de-a doua părţi a Eclipticii. 
            Sub aspectul sănătăţii, predispoziţiile Capricornilor vizează în principal sistemul digestiv, dintr-o dublă perspectivă - cea a planetei guvernatore, respectiv, a elementului de apartenenţă - prima din aceste condiţionări putând indica, o degradare aproape insesizabilă, dar incontestabilă, a funcţiei organelor interne. În general, consecinţele ataşamentelor pentru atestări materiale, precum şi a îndârjirii investite în urmarea obiectivelor se lasă mult aşteptate, creând iluzia absenţei lor. Constituţia saturniană a nativilor denotă, deopotrivă, fermitatea acestora, lentoarea în mişcare, notă discordantă făcând zona genunchilor, care este şi corespondentul semnului pe harta corpului uman. Este o articulaţie vulnerabilă, solicitată, asupra căreia se răsfrânge masivitatea trenului superior, însă care le conferă, totodată, flexibilitate reprezentanţilor semnului. Pământul, ca element caracteristic al zodiei, se constituie ca şi cadru favorizant pentru tendinţe gurmande, cu reprecusiuni asupra regiunii abdominale, cuprinzând patologii ale stomacului, ficatului, vezicii biliare, pancreasului şi, într-o măsură mai mică, a intestinelor, adesea în asociere cu instalarea obezităţii, precum şi a diabetului zaharat.