Aspecte interplanetare/interzodiacale în astronomologie

• Aspectele interplanetare sau interzodiacale constituie unghiurile ce se formează între două sau mai multe elementele de interes de pe cercul astrologic. De remarcat este faptul că aceste aspecte se utilizează deopotrivă în astronomie şi în astrologie, cu precizarea că în astronomie se vorbeşte strict despre unghiuri între corpuri cereşti, fără referire la zodii. În ceea ce priveşte constelaţiile zodiacale, este cunoscut că fiecare din acestea ocupă un arc de cerc de 30° pe ecliptică (360°/12 zodii), cu toate că există constelaţii extinse pe boltă (Peştii) şi constelaţii de dimensiuni aparente mai reduse (Berbecul). În astrologie, fiecărei zodii, indiferent de mărimea ei obsevată de pe Pâmânt, i se atribuie acelaşi arc de cerc, prin urmare, cele 12 sectoare formate sunt egale şi se consideră ca fiind arii de influenţă ale zodiilor respective. Pornind de la această împărţire, se definesc 7 aspecte principale între zodii, ca fiind unghiuri multiple de 30°, începând de la 0°, după cum se poate observa în tabelul de mai jos, în care au fost marcate cu roşu şi cu albastru sectoarele de cerc aflate în relaţia indicată. Cu mov s-a marcat gradul de suprapunere (două zodii de acelaşi fel). Semisextilul şi inconjuncţia sunt considerate în astrologie ca fiind aspecte minore. Genurile, ciclurile şi elementele astrologice vor fi detaliate într-o postare dedicată cercului astrologic. În ceea ce priveşte corpurile cereşti, aspectele dintre acestea sunt definite mai strict, fără a ţine cont de sectoarele formate de zodii. Spre exemplu, chiar dacă Soarele unei persoane este la 0° în Berbec, iar Soarele alteia la 30° în Taur, se consideră că cele două zodii se află în relaţie de semisextil (30°). Concret, însă, unghiul format de cele două poziţii ale Soarelui, prin suprapunerea hartilor,  este de 60°, ceea ce indică un aspect de tip sextil. Cazul prezentat arată abaterea maximă (de 30°) ce poate rezulta datorită acestor aproximări astrologice, în cazul zodiilor. În acestă situaţie se poate afirma că cele două zodii sunt în semisextil, iar cele două poziţii ale Soarelui sunt în sextil, de aici rezultând diferenţa principală între zodii şi alte corpuri cereşti, din punctul de vedere al aspectelor. Aspectele planetare se determină alegând unghiul mai mic format de centrul cercului astrologic şi poziţiile celor două planete, urmând încadradrea rezultatului în unul din aspectele consacrate (dacă este posibil), având în vedere faptul că se pot face aproximări de cel mult 17°, aceste limite de toleranţă fiind cunoscute sub denumirea de orburi planetare. De exemplu, dacă pe o hartă ar apărea Soarele la 47° în Berbec şi Jupiter la 30° în Taur, s-ar putea spune că aspectul dintre cele două este de semisextil (cu un orb de 17°). În practică însă, aceasta ar fi o aproximare exagerată, întrucât în cazul planetelor grele se folosesc orburi mai mici, de 5-7° (dacă aspectul este format între două planete cu orburi diferite, limita de toleranţă aplicabilă aspectului se va determina făcând media celor două orburi). Uneori se utilizează şi unghiuri intermediare (ce nu sunt multipli de 30°), cum ar fi semiquintilul, novilul, semicuadratură, quintilul, trioctilul şi quindecilul (de expemplu, dacă avem Venus la 3° în Berbec şi Marte la 13° în Taur, putem spune că relaţia dintre cele două planete este de novil, adică 40°). Aspectele existente între planetele de pe o hartă natală pot fi sintetizate cu ajutorul unui tabel special, numit aspectarium.