Două ştiinţe înrudite de milenii, care, deşi oarecum diferite, serviseră umanităţii pentru explorarea existenţei la un nivel profund, într-o simbioză prolifică, au ajuns tot mai disociate de către prejudecăţile îndreptate cu precădere spre una din acestea, de tendinţa de a se îndoi de ceea ce nu poate fi cuantificat. La originea lor, însă, astronomia şi astrologia cunoscuseră numeroase arii de juxtapunere. Un studiu amănunţit al astrologiei scoate la lumină numeroase punţi de legătură între cele două domenii - reconstituind portretul astronomologic - precum şi faptul că teoriile zodiacale decurg din elemente de teorie astronomică.
Cele mai relevante astfel de elemente sunt descrise în cele ce urmează:
- cercul astronomologic;
- erele astronomologice;
- casele astronomologice;
- planetele în astronomologie;
- Luna neagră şi nodurile lunare în astronomologie;
- punctele arabice în astronomologie;
- aspectele interplanetare/interzodiacale în astronomologie;
- stelele fixe în astronomologie.
cercul astrologic este, practic, planul eclipticii, sau, altfel spus, planul ce taie sfera cerească după cercul mare reprezentat de drumul aparent parcurs de Soare în jurul Terrei de-a lungul unui an (vezi elementele fundamentale pentru studiul sferei astrale). Ecliptica străbate toate cele 12 constelații zodiacale (case ale Soarelui), a câte 30° fiecare. Cercul astrologic constituie planul fundamental pe care sunt creionate toate celelalte repere ce servesc studiilor ulterioare. Constituie, aşadar, un fel de masă de lucru, pe care sunt proiectate restul elementelor astrologice, indiferent unde s-ar afla acestea pe bolta cerească. Prin urmare, se poate spune că astrologia transformă un spaţiu tridimensional (sfera) într-unul bidimensional (cercul). Acesta şi toate componentele sale constituie obiectul postărilor următoare, cu conţinut predominant astrologic.
- erele astrologice sunt echivalentul perioadelor în care punctul vernal tranzitează o zodie completă (2160 de ani) - vezi Sfera din jurul sferei. În prezent, punctul vernal, străbătut de Soare la data echinocţiului de primăvară, se află în constelaţia Peştilor. Era astrologică a Peştilor constituie ultima etapă din lunga evoluţie cosmică a planetei (punctul vernal s-a mai aflat în Peşti acum 25925 ani), ultima treaptă pe scara desăvârşirii spirituale, întrucât Peştii reprezintă ultima zodie din ciclul celor 12. Totodată, la fel ca acest semn zodiacal, era astrologică echivalentă se caracterizează printr-un accent sporit asupra credinţei (peştele este simbolul creştinismului), asupra sacrificiului de sine şi a iubirii, deschizând calea apropierii de tot ceea ce este sfânt. Sfârşitul Erei Peştilor şi începutul Erei Vărsătorului marchează debutul unui nou ciclu cosmic, prima eră din cadrul acestuia concretizându-se prin abandonarea tiparelor sociale, adoptarea libertăţii absolute prin cunoaşterea universală, progresul ştiinţific.
