Zodia Pești

În mitologie:

Primele reprezentări ale semnului zodiacal se regăsesc pe capacul unui sicriu egiptean, datând încă din anul 2300 î.H. Potrivit legendelor grecești, Peștii, redați ca o pereche de pești Koi, ar fi portretizarea zeiței Afrodita și a fiului ei, Eros, preschimbați astfel, pentru a putea scăpa de monstrul Typhon, tatăl tuturor monștrilor, trimis de către divinitatea primordială Gaia, mama-pământ. O variantă a acestei istorisiri vorbește despre un pește fabulos care îi salvează pe cei doi eroi, care sunt ulterior consacrați prin conturul înstelat care îi redă legați în eternitate prin două frânghii înnodate în dreptul stelei celei mai luminoase, Al Rischa. Un alt mit prezintă o nouă perspectivă asupra apariției constelației Peștilor, pornind de la existența unui ou fermecat, căzut în apele fluviului Eufrat. Găsindu-l, creaturile mitologice îl poartă pe țărm, unde oul este clocit de către porumbei, din acesta luând naștere zeița Afordita. În semn de mulțumire, frumoasa nemuritoare marchează pe cer constelația Peștilor. În anul 1690, astronomul Johannes Hevelius propune o divizare în patru sectoare a ariei celeste ocupate de semnul Peștilor: Peștele Nordic, Cordonul Nordic, Cordonul Sudic, respectiv, Peștele Sudic. De asemenea, în 1754 astronomul John Hill își manifestă interesul pentru studiul unui asterism din cadrul conturului înstelat al Peștilor, ca și constelație distinctă, a Țestoasei. Folclorul occidental își n contribuția la legendele țesute în jurul controversatului simbol prin povestirea Peștișorului de aur, prins în năvod de către un pescar sărac, ce locuiește pe țărmul mării, într-o cocioabă. Miraculoasa creatură îi promite acestuia împlinirea oricăror trei dorințe. Modest, pescarul eliberează peștele, fără a-și exprima vreo dorință, însă, ajuns acasă, este aspru certat de nevastă, care îl trimite înapoi pe țărm, pentru transforma în realitate aspirații din ce în ce mai lacome. În cele din urmă, personajul legendar îi lasă pe cei doi doar cu cocioaba construită pe propriile lor puteri.

În astronomie: 

• Denumire latină: Pisces (abreviere PSC);
• Simbol: ♓;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 22^h 51^m 17^s şi 02^h 06^m 40^s;
• declinaţia: între −06° 18′ 27″ şi 33° 40′ 55″;
•  Triunghiul, A,, Vărsătorul, Balena, Berbecul (2 zodiacale);
• Suprafaţa în grade pătrate: 889 grd² (locul 14 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 65° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 10.11, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 4):
• α PSC (Al Rischa) - mag. 3,62;
• ƞ PSC (Kullat Nunu) - mag. 3,62;
• Ploi de meteori cu radiantul în Pești:
• Piscidele;

În astrologie:

• Perioadă: 19 februarie - 20 martie;
• Planete guvernatoare: Neptun și Jupiter;
• Gen, calitate, element: semn feminin, mutabil, de apă;
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Peștii;
• semisextil-vecinii Peștilor: Vărsătorul şi Berbecul;
• sextil: Capricornul și Taurul;
• cuadratură: Fecioara şi Gemenii;
• trigon: Scorpionul şi Racul;
• inconjuncţie: Leul şi Balanța;
• opoziţie: Fecioara. 

Copleșit de splendoarea trăirilor ecliptice acumulate, astrul zilei încheie o etapă din parcursul său vibrant, scăldându-se tăcut în apele nețărmurite ale semnului Peștilor, reprezentant de sinteză al întregii experiențe zodiacale. Este însuși oceanul, deschiderea ultimă, infinitul către care au fost călăuzite în mod firesc toate inițierile vegheate de semnele precedente, începând cu cel al Berbecului. Iar desăvârșirea o constituie însuși neantul, drept mărturie că nu există sfârșit, ci doar metamorfoză, transcendere într-o nouă etapă existențială. Ciclul zodiacal se termină, astfel, în coadă de pește, e ceva incomplet, nedefinit, mereu însetat de cunoaștere. Ca și mutabili de apă, Peștii se conturează ca tipare de o mare adaptabilitate, sensibilitate, intuiție. Mai mult decât în cazul Gemenilor, analogul lor de aer, se remarcă dificultatea în ceea ce privește conturarea unui portret clar și stabil al ultimei zodii, deoarece până la schițarea vreunei trăsături de caracter, aceasta i-a și scăpat deja celui care a încercat să o surprindă. Au tendința de a deveni alunecoși, reușind să se sustragă pașnic din orice situație care îi împiedică să se simtă largul lor. Natura Peștilor este incompatibilă cu angajamentele pe termen lung, iar dacă totuși le acceptă, vor căuta mereu provocarea conferită de acestea. Nu zăbovesc timp îndelungat în împrejurări care nu contribuie la creșterea lor spirituală, smulgându-se din constrângeri inutile cu o abilitate ce sfidează tiparele consacrate. În aceste conjuncturi, ei se dovedesc deosebit de diplomați și de fermi, totodată, obținând ceea ce își doresc cu mult tact. Sunt o vastitate de identități, în continuă transformare, fiind ei înșiși derutați în căutările unui numitor comun la toate acestea. Astfel, contrar aparențelor, ceea ce poate lăsa impresia unei lipse de personalitate, este, în fapt, un prea plin de atribute.

        Se  disting ca mutabili prin excelență, având un potențial evolutiv nemaiîntâlnit de-a lungul stagiilor ecliptice. Așadar, apa, ca și element astrologic, ajunge la desăvârșire în brațele îngăduitoare ale ciclului mobil, fiindu-i conferită libertate absolută, o putere indirectă, nebănuită, subtilă, însă capabilă să sfărâme toate stâncile țârmurilor îndărătnice. Materia este transfigurată, aidoma efectelor curenților din adâncuri, care acționând ca niște forțe invizibile, sculptează cu dibăcie întreaga creație. Nativii devin oglinga tuturor contrastelor, pornind de la o asemenea încadrare, putând fi deopotrivă emblematici pentru calitatea de a se potrivi cu fidelitate totală unui anumit context, cât și pentru simplitatea și seninătatea cu care se desprind de acel șablon pentru a se bucura de noi orizonturi. Este o ipostază cu totul nouă pentru acest fundament primordial, însă, cu toate acestea, definitorie pentru natura sa intrinsecă, ducând la redescoperirea manifestărilor firești, după un prealabil tranzit prin spectrul cardinal conservator al Racului și cel fix determinant al Scorpionului. 
          Același sentiment al regăsirii este dezvăluit și de abordarea Peștilor din perspectiva formării lor ca și mutabili, o ipostază ce se clădește pe îmbrăcarea, rând pe rând, a acestei structuri în elementul rebel al aerului, în contextul Gemenilor, urmat de testarea debusolantă a pământului, în formula Fecioarei, apoi de proba de foc filozofală, regizată de Săgetător, pentru ca în final macheta duală să se umple de apele spirituale ale Peștilor. 
          Prin analogie la percepția semnelor mobile ca fiind expresia unor legăminte, se poate afirma, în ceea ce privește ultimul din acestea, că este însăși zugrăvirea relației om-divinitate, o nouă ipostază a nedifinirii nativilor, întrucât o asemenea dualitate se constituie ca o căutare utopică a absolutului, îngrădită de natura umană, plină de slăbiciuni. Pornind de la acest aspect, Peștii devin portretul iluminatului spiritual, figuri cristice care stau mărturie pentru calitățile demiurgice ale potențialului uman, în contexul unei credințe de neclintit. Astfel, pe căi așternute de profetul Vărsător, se naște un veritabil simbol al creștinismului. 
       Cu toate acestea, substratul duplicitar al zodiei care încheie experiența mobilă generează, totodată, și cel mai pronunțat conflict interior, cea mai profundă încercare, devenirea reprezentanților acestui semn putând fi asociată cu o plutire printre lumini și umbre. Drept urmare, cea mai mare provocare a nativilor constă în a-și croi propriul drum, în a-și găsi adevărata menire, în a nu cădea în plasele cu care tranzitul lor este înțesat. Prin urmare, lor li se oferă atât decăderea, cât și slava ultimă. Din rândul Peștilor se disting atât învățători spirituali, personalități de o sensibilitate și de o intuiție ieșite din comun, cât și tipare de o superficialitate, banalitate și ignoranță pe măsură. Spectrul caracterelor cu Soarele natal în acest semn formează un adevărat curcubeu, de-a dreptul surprinzător prin diversitatea nuanțelor în care se arată. Pe de o parte, Peștii stârnesc confuzie, fiind de neînțeles ca și indivizi, însă pe de altă parte, generalizând, reprezentanții semnului astrologic, în ansamblu, consolidează cu atât mai mult această impresie.
           Imaginea de marionete asupra cărora acționează două forțe antitetice este accentuată și mai mult de cele două planete pentru care semnul zodiacal reprezintă domiciliu: pe de o parte, Neptun - supranumită și planeta iluziilor -, pe de altă parte, Jupiter - planeta norocului -, care guvernează și Săgetătorul. Această reprezentare permite cunoașterea Peștilor ca rezultanți ai acțiunii celor două forțe, generând tipologii naive, visătoare, conduse adeseori de idealuri utopice, însă mereu scoase la liman de împrejurări pe cât de binevenite, pe atât de incredibile, ca și cum o mână invizibilă i-ar ridica deasupra pericolelelor în fața cărora se expun cu seninătate, fără a le conștientiza pe deplin. De asemenea, această încadrare îi triază pe nativi în două tabere: una a celor de constituție predominant neptuniană, în derivă, introvertiți, emotivi, sensibili, cu tendințe depresive, și alta a celor cu structură predominant jupiteriană, care înoată împotriva curentului, o replică de apă a Săgetătorilor, extrovertiți, caracterizați prin optimism, creativi, energici. Se deosebesc, deopotrivă. și tipare intermediare, instabile, ce se confruntă cu o permanentă neînțelegere a propriei persoane.
         În final, complexitatea ultimei zodii se datorează și faptului că aceasta însumează întreaga experiență ecliptică, putând fi percepută ca mozaic de șabloane prin care energia universală se poate manifesta, oglindind mereu alte perspective asupra vieții, dezvăluind în continuu noi arii înstelate ale Universului. Ei stau mărturie atât pentru dinamismul Berbecului, pentru statornicia Taurului, pentru răzvrătirea Gemenilor, pentru jovialitatea Racului, pentru măreția Leului, pentru meticulozitatea Fecioarei, pentru echilibrul Balanței, pentru pasiunea Scorpionului, pentru filozofia Săgetătorului, pentru împlinirea Capricornului, cât și pentru excentricitatea Vărsătorului. Prin contrast cu semnul care i se opune, este pusă în lumină flexibilitatea și versatilitatea Peștilor, precum și lipsa de organizare și spontaneitatea specifică acestora. Fecioarelor li se pare de neconceput haosul, aranjat astfel cu bună știintă, în care nativii din partea ecliptică diametral opusă își duc existența, fiind totodată contrariați și fascinați de felul natural în care echivalentul lor de apă reușește, chiar și în condițiile date, să se adapteze societății în care trăiește. Deși de regulă Peștii acționează instinctiv, bazându-se pe intuiție și lăsându-se în voia sorții, dau dovadă, uneori, și de o oarecare tipicaritate, rezultată din experiența mijlocită de zodia mutabilă de pământ. 
              Sub aspectul sănătății, semnul care încheie cunoașterea astrologică se caracterizează printr-o mare sensibilitate și vulnerabilitate, însumând, parcă, și predispozițiile zodiilor precedente, odată cu trăsăturile acestora. Pe harta corpului uman, corespondentul Peștilor este reprezentat de picioare. Astfel, pe măsură ce tranzitul astrului zilei atrage după sine o ascensiune a trăirilor acumulate, în simbolisitica asociată organismului uman are loc, treptat, o coborâre până la acest nivel fundamental. Gleznele se constituie ca un veritabil punct de inflexiune, picioarele devin aidoma unor înotătoare, esențiale pentru locomoția acestora,  Însă, totodată, marchează și o arie fragilă pentru accidentări și alte patologii (entorse, luxații, fracturi, platfus). În calitate de zodie de apă, afecțiunile la care nativii sunt expuși intră implicit în sfera aparatului urinar (infecții urinare, litiază renală, cistită, incontinență urinară etc), precum și în sfera sistemului limfatic. De asemenea, pe termen lung, multiplele conflicte interioare cu care se întâlnesc de-a lungul existenței îi pot afecta pe plan psihic, ducând până la depresii, toxicomanii, tendințe autodistructive.
              


           

Zodia Vărsător

În mitologie:

Supranumit purtătorul vasului, respectiv, purtătorul apei, Vărsătorul este întruchipat în cataloagele stelare babiloniene drept însuşi zeul Ea, divinitate reprezentată în mod constant ţinând un vas ce se revarsă. În Epoca bronzului timpuriu, constelaţia cuprindea poziţia Soarelui pe Ecliptică în ziua solstiţiului de iarnă. De asemenea, semnul zodiacal era asociat de către babilonieni cu inundaţiile devastatoare cu care se confruntau adeasea, având, prin urmare, o conotaţie cu precădere negativă. În Egiptul antic, conturul înstelat era corelat cu revărsările anuale ale fluviului Nil, puse pe seama umplerii vasului Vărsătorului din aceste ape, la începutul fiecărei primăveri. În mitologia greacă, simbolistica echivalentă este mult simplificată, luând forma unei glastre din care apa se scurge spre constelaţia Peştelui austral. Totodată, legendele greceşti îl identifică pe Vărsător cu Deucalion, fiul lui Prometeu, care, alături de soţia sa, Pyra, construieşte o corabie pentru a scăpa de potopul trimis de Zeus ca semn al furiei faţă de oameni, ajungând în cele din urmă pe Muntele Parnas, în calitate de unici supravieţuitori ai intemperiilor. Ulterior, consultând un oracol din Themis cu privire la calea de urmat pentru a repopula pământul, eroului i se spune să îşi acopere capul, lăsând să-i cadă în urmă oasele mamei sale. Înţelegând că se face referire la mama-pământ, Gaia, perechea începe să arunce peste umăr pietre care, lovindu-se de sol, se transformă în fete şi băieţi. Potrivit altor izvoare, Vărsătorul ar fi portretizarea chipeşului Ganimede, fiul regelui troian Tros, ce este luat de Zeus - transformat în vultur -  pe Muntele Olimp, pentru a le fi paharnic zeilor. În ciuda bucuriei resimţite de aceştia la vederea semizeului, zeiţa Hera îl percepe ca pe un rival la afecţiunea soţului ei, având în vedere statutul pederastic atribuit lui personajului. Pentru a-i da un chip etern favoritului său, Zeus plasează pe cer constelaţia Vărsătorului în vecinătatea Vulturului. De la descoperirea sa de către astronomul Simon Marius, un satelit al lui Jupiter, planetă ce poartă numele roman al tatălui zeilor, este cunoscut până în zilele noastre sub denumirea tânărului legendar.

În astronomie: 

• Denumire latină: Aquarius (abreviere AQR);
• Simbol: ♒;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 20^h 38^m 19^s şi 20^h 28^m 41^s;
• declinaţia: între −24° 54′ 15″ şi 03° 19′ 32″;
• constelaţii învecinate: Peştii, Pegas, Calul Mic, Delfinul, Vulturul, Capricornul, Peştele Austral, Sculptorul, Balena (2 zodiacale);
• Suprafaţa în grade pătrate: 980 grd² (locul 10 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 65° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 10.10, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3):
• β AQR (Sadalsuud) - mag. 2,89;
• α AQR (Sadalmelik) - mag. 2,94;
• Ploi de meteori cu radiantul în Vărsător:
• Aquaridele de martie;
• Eta-Aquaridele;
• Delta-Aquaridele;
• Iota-Aquaridele.

În astrologie:

• Perioadă: 21 ianuarie - 18 februarie;
• Planeta guvernatoare: Uranus;
• Gen, calitate, element: semn masculin, fix, de aer;
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Vărsătorul;
• semisextil-vecinii Vărsătorului: Capricornul şi Peştii;
• sextil: Săgetătorul şi Berbecul;
• cuadratură: Scorpionul şi Taurul;
• trigon: Balanţa şi Gemenii;
• inconjuncţie: Racul şi Fecioara;
• opoziţie: Leul.

Moziacul iernii atinge complexitatea ultimă prin instaurarea suflului de ger al Vărsătorului, ce cuprinde fiecare ungher. Experienţei Ecliptice i se adaugă, astfel, un reprezentant embelmatic atât pentru desăvârşirea elementului aer, cât şi pentru apogeul ciclului ficşilor. Dubla încadrare dă naştere unor nativi de o măreţie indirectă, rece, dar a căror scânteiere nu îşi găseşte seamăn decât în natura înflăcărată şi strălucitoare a Leului, semnul opus pe cercul astrologic. Aerul în regim fix indică o formulă a contrastelor, apropiată de cea care stă la originea energetică a Scorpionului (zodie fixă, de apă), conturând un tipar contradictoriu. Practic, elementul fundamental al Vărsătorului, trecut, pe rând, prin şablonul mutabil eliberator şi prin cel cardinal armonizant, ajunge să fie supus, în ultima sa formă de manifestare, unui cadru rigid, ca provocare finală. Întradevăr, încercarea esenţială a nativilor constă în împăcarea permanentă a unui temperament însetat de explorarea fără limite a Universului cu tendinţele menţinerii principiilor ce se constituie ca şi cumul al trăirilor semnelor precedente. Vărsătorii devin, astfel, răspunsul excentric la această dilemă, exprimat într-o manieră cu profunde amprente personale, consternantă pentru cei din jur. Sunt singurii reprezentanţi ai calităţii fixe care reuşesc să îmblânzească toate aspectele rigorii, investindu-le cu puteri exuberante. Aşadar, parcursul celui de-al doilea ciclu astrologic, ce întâlneşte iniţial semnul Taurului, ca imagine a supunerii la reglementări, apoi cunoaşte semnul Leului, ca figură emblematică a legiuitorului, şi cel al Scorpionului, ca speculant dibace al oricărei impuneri, se dezvăluie complet prin mijlocirea Vărsătorului, într-o formulă ce permite o nouă percepţie asupra vieţii, ce sfidează toate barierele mentale. 
            Referinţele mitologice confirmă, şi de această dată, strânsa legătură a penultimei zodii cu cele între care este cuprinsă. Altfel spus, în timp ce mărturia reminiscienţelor de natura Capricornului este revelată, la nivel simbolic, prin legenda lui Deucalion, accentuând acorarea omului în planul material, setea pentru abandonarea în voia destinului, ca împlinire specifică Peştilor, este redată metaforic prin asocierea cu divinitatea Ea, purtătoare a vasului din care se revarsă apa. Trecerea de la spectrul cognitiv la cel emoţional presupune iniţierea sub vegherea expansivă a Vărsătorului, reprezentant emblematic al avangardismului, veşnic orientat spre cucerirea de noi orizonturi. Vecinătatea cu semnul Peştilor, personificare a iluminatului spiritual, înzestrat cu capacităţi extrasenzoriale şi cu o intuiţie de excepţie, este trădată de către nativii zodiei precedente prin caracterul idealist, vizionar, profetic. La nivel alegoric, interdependenţa protagoniştilor ce asistă la încheierea unei etape din parcursul Soarelui, poate fi percepută ca premergere, asemenea deschiderii căii lui Iisus de către Ioan Botezătorul, putând fi extinsă la nivelul tuturor tiparelor de manifestare a energiei cosmice, care devin, concomitent, atât profeți, cât și iluminați.
             Suprapunerea câmpului uranian desăvârșește portretul nativilor Vărsători, purtându-i până la porțile Raiului în căutările lor neobosite, ce par să țină de domeniul supranaturalului. Astfel, constituirea lor ca unic semn guvernat de impunătoarea planetă Uranus, se traduce prin conferirea de atribute fantastice elementului aer, înzestrându-i pe reprezentanții zodiei cu calități fizice și mentale excepționale. Cu toate acestea, alcătuirea lor fixă, rămasă în umbră de-a lungul trăirilor eliberatoare, se relevă în final, amintindu-le cu blândețe Vărsătorilor de legământul lor cu materia, ce decurge și din vecinătatea cu Capricornul. În ciuda destinului implacabil, care îi înfrânează în pragul dezvăluirii adevărului universal, protagoniștii căii inițiatice ajung să descopere o înțelepciune atemporală, sădită înlăuntrul lor, ce se dovedește a fi însăși nucleul întregii lor împliniri.
            Opoziția formată cu semnul imperial al Leului conturează, la un prim nivel de percepție, o relație de tip prinț-cerșetor, ce dă naștere unui complex de inferioritate înnăscut în rândul reprezentanților penultimei zodii, ce poate fi stins prin conștientizarea impactului experiențelor ce îi despart de cealaltă jumătate a Eclipticii, având o vastă încărcătură evolutivă. Spre deosebire de temperamentul zodiei regale, acaparatoare și dezinvoltă, cel al Vărsătorului este marcat de unele rețineri în a-și destăinui comorile adunate în abisurile ființei lor, lăsând să se întrevadă doar ceea ce poate fi cu ușurință asimilat de conștiința colectivă, motiv pentru care pot adesea trece neobservați, fiind percepuți ca figuri nedefinite ale societății. Într-adevăr, maeștrii de aer ai zodiacului se dovedesc a fi pricepuți în a exterioriza mereu acea latură a personalității lor complexe care se mulează pe așteptările celor cu care interacționează, dând impresia unor persoane deschise, comunicative, directe, ferindu-și, între timp, adevăratele bogății.
            O asemenea configurație a nativilor poate fi înțeleasă ca și provocare ultimă, în sensul tentației resimțite de nativi de a-și asuma rolul cameleonului într-un mod abuziv, manipulator. Odată deveniți stăpâni pe propria lor forță interioară, uranienii sunt înclinați să își supraestimeze potențialul, transfigurându-se în versați vânzători de iluzii, uneori mințindu-se pe ei înșiși și ajungând să fie parte integrantă a unei vieți paralele, țesute de imaginația lor prolifică, care își cere în final, tributul, făcându-i captivi pe creatorii universurilor virtuale.
              Sub aspectul sănătății, Vărsătorii se supun la o serie de condiționări, ce țin de element, calitate, încadrare pe Ecliptică, reprezentare pe harta corpului uman, punând premizele principalelor predispoziții. Ca exponenți de sinteză ai aerului, nativii trădează vulnerabilitatea sistemului respirator, specifică acestui fundament primordial, asupra căruia se răsfrâng cu precădere emoțiile reprezentanților zodiei. Din perspectiva calității fixe, precum și a asocierii pe harta corpului uman, pe care Vărsătorul ocupă zona gambelor, rezultă afecțiuni ce izvorăsc din rigiditatea semnului, la care se adaugă apropierea de semnul Capricornului și cel al Peștilor, extinzând aria de manifestare a deficiențelor la cele două articulații între care este cuprinsă gamba, respectiv, cea a genunchiului și cea a gleznei. Moștenirea structurilor comportamentale ale Capricornului atrage după sine expunerea la patologii ale aparatului digestiv, în timp ce aspirația pentru inițierile vegheate de Pești predispune la infecții și afecțiuni ale aparatului urinar. De asemenea, natura fixă, în corespondență cu situarea la finalul experienței ecliptice favorizează prezența dezechilibrelor emoționale, ducând până la tulburări psihice, în condiții de suprasolicitare.

Zodia Capricorn

În mitologie:

Constelaţia Capricornului se poate mândri cu consacrarea ca una ce cunoaşte cele mai vechi întruchipări mitologice, fiind reprezentată încă din Epoca Bronzului ca un hibrid între o capră şi un peşte. Imaginea peştelui-capră se regăseşte şi în înregistrările cataloagelor stelare babiloniene datând din anul 1000 î.H. În mitologia sumeriană şi, mai târziu, în cea akkadiană, semnul zodiacal era considerat simbol al zeului Ea, supranumit Stăpânul pământului, divinitate a artelor meşteşugăreşti, a inteligenţei, a creaţiei şi, totodată, a apelor, unele izvoare istorice indicând două fluvii (Tigrul și Eufratul) ce îşi au obârşia pe umerii acestuia. De asemenea, în Epoca Bronzului timpurie, Capricornul marca solstiţiul de iarnă, care astăzi, datorită precesiei echinocţiilor, are loc când Soarele se află în semnul Săgetătorului. Cel mai sudic punct atins de către astrul zilei la data solstiţiului de vară ce are loc în emisfera nordică se numeşte Tropic al Capricornului, termen ce face referire şi la o latitudine unde la acea dată razele solare cad perpendicular pe suprafaţa pământului la miezul zilei. În mitologia greacă, constelaţia este asociată cu Amaltheia, capra legendară care l-a alăptat pe micuţul Zeus după ce mama acestuia, Rhea, a reuşit să îl salveze de la a fi devorat de tatăl său, Cronos. În semn de recunoştinţă, zeul transformă unul din coarnele caprei în Cornucopia, respectiv, cornul belşugului, care este întotdeauna plin cu ceea ce îşi doreşte posesorul. Potirivit altor legende, Capricornul era identificat cu Pan - divinitate cu cap şi picioare de ţap - zeu al ţinuturilor montane, al turmelor şi al păstorilor, precum şi tovarăş al nimfelor şi critic de teatru. În încercarea de scăpa de fiorosul monstru Typhon, eroul se aruncă în apele fluviului Nil, astfel încât părţile corpului scufundate capătă forme şi structuri aidoma peştilor. Conturul înstelat al Capricornului, supranumit şi zâmbetul cerului, se constituie ca cea mai restrânsă constelaţie zodiacală, fiind greu observabilă şi datorită stelelor cu o luminozitate redusă din componenţa sa.

În astronomie: 

• Denumire latină: Capricornus (abreviere CAP);
• Simbol: ♑;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 20^h 06^m 46^s şi 21^h 59^m 05^s;
• declinaţia: între −27° 38′ 31″ şi −8° 24′ 16″;
• constelaţii învecinate: Vărsătorul, Vulturul, Săgetătorul, Microscopul, Peştele austral (2 zodiacale);

• Suprafaţa în grade pătrate: 414 grd² (locul 40 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 60° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 20.09, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3);
• δ CAP (Deneb Algedi) - mag. 2,85;
• Ploi de meteori cu radiantul în Capricorn:
• Alfa-Capricornidele;
• Chi-Capricornidele;
• Sigma-Capricornidele;
• Tau-Capricornidele;
• Capricornido-Sagitaridele.

În astrologie:

• Perioadă: 22 decembrie - 20 ianuarie;
• Planeta guvernatoare: Saturn;
• Gen, calitate, element: semn feminin, cardinal, de pământ;
• Ziua săptămânii asociată: Sâmbătă (dat fiind faptul că Saturn este planeta guvernatoare a Capricornului);
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Capricornul;
• semisextil-vecinii Scorpionului: Săgetătorul şi Vărsătorul;
• sextil: Scorpionul şi Peştii;
• cuadratură: Balanţa şi Berbecul;
• trigon: Fecioara şi Taurul;
• inconjuncţie: Gemenii şi Leul;
• opoziţie: Racul.

Peste peisajul pârjolit de focul fantasmagoric, săgetat pretutindeni de semnul precedent, sezonul alb se insinuează molcom, se aşterne minuţios, alcătuind o bază solidă, destinată clădirii unui ultim orizont, ce sintetizează întreaga înţelepciune şi armonie zodiacală. Este înfăţişarea finală, în spectru cardinal, a astrului zilei. Astfel, în timp ce Săgetătorul îi deschide Soarelui calea spre apogeul elementelor prin care energia universală este exprimată, Capricornul deţine cheia pătrunderii pe făgaşul împlinirii calităţilor, respectiv, a ciclurilor astrologice. Sub aspectul fundamentului, se poate afirma că pământul, ce îmbracă iniţial şablonul fix, prin experienţa Taurului, fiind supus tuturor rigorilor, cunoaşte ulterior formula contrastelor, prin trăirea eliberatoare indusă de natura mutabilă a Fecioarei. Însă, în cele din urmă, calea de mijloc rămâne ciclul cardinal, ce se constituie ca regim de echilibru al pământului, ce permite desăvârşirea acestuia, piatră pe piatră, cu meticulozitatea specifică nativilor Capricorni. Pe de altă parte, schimbarea perspectivei indică perfecţionarea portretului cardinal, având ca materie primă pământul, după ce în prealabil acesta fusese făurit, pe rând, din foc (Berbec), apă (Rac) şi aer (Balanţă). Rezultă nişte reprezentanţi zodiacali de o neclintită măreţie, care, în ciuda statorniciei lor ce îngheaţă întreaga fire, sunt în măsură să facă saltul temerar spre culmile înzăpezite ale existenţei, aidoma unor onicşi de o neasemuită zvelteţe. Ei sunt veritabilii cuceritori ai piscurilor, fiind incompatibili cu văile întunecate, pe care le lasă în urmă odată cu avansarea spre ţinuturi mângâiate de soare, nu fără a se expune la abisuri fără sfârşit. 
        Legendele ţesute în jurul Capricornului pun premizele încadrării semnului zodiacal în astrologie, devenind preţioase mărturii ale sincronismului dintre diferitele forme de manifestare îmbrăcate de energia universală. În fapt, ele vorbesc atât despre reminiscienţele de natura Săgetătorului, regăsite în mozaicul personalităţii zodiei succesoare, cât şi despre piesele lipsă, necesare până la împlinirea experienţei ecliptice, prin iniţierea Peştilor, ce implică un stagiu premergător sub vegherea vizionară a Vărsătorului. Aşadar, cardinalii de pământ sunt caractere complexe, având prezent simţul artistic specific vecinilor jupiterieni (o corelaţie susţinută şi prin echivalarea Capricornului cu zeul Pan, tatăl centaurului Crotus, acesta din urmă având drept simbol constelaţia Săgetătorului), căruia i se alătură năzuinţa pentru lărgirea orizonturilor cunoaşterii, trăite de Vărsător (în acest caz, simbolistica porneşte de la zeul Ea, divinitate de pe ai cărei umeri izvorăsc două fluvii) şi, în final, pentru expansiunea spirituală atinsă odată cu încheierea unui ciclu astrologic prin mijlocirea Peştilor (legătura dintre cele două zodii fiind redată emblematic prin imaginea peştelui-capră).
          Ca reprezentanţi de sinteză atât ai elementului pământ, cât şi ai ciclului cardinal, Capricornii sunt expresia materializării idealurilor de ascensiune ale tuturor semnelor zodiacale aparţinând celor două grupe, culegând toţi laurii pentru meritele dovedite. Nativii reuşesc să îşi convertească strădaniile în recunoaşteri pe plan profesional, în care îşi găsesc sensul vieţii. Cu toate acestea, în contextul unor aspecte discordante prezente pe harta natală, predispoziţiile favorabile se pot preschimba în limitări sau amânări ale realizărilor vocaţionale, devenind surse de profundă dezamăgire şi de vulnerabilitate pentru Capricornii perfecţionişti. Cariera este, în viziunea lor, calea optimă pentru a se pune în valoare, pentru a-şi dezvălui vastul univers interior, pentru a lăsa moştenire posterităţii o fărâmă din el. Pornind de la visul unei meniri înalte, ce le călăuzeşte fiecare pas, se conturează o tipologie aparte, prin raportare la unul din semnele aflate în aspect de inconjuncţie - Leul - un adversar ce pândeşte aceleaşi reuşite, însă percepţia sa asupra statutului este diferită, fiind totodată, declanşată de alte mecanisme ale subconştientului. Prin urmare, deşi ambele semne sunt firi extrem de orgolioase şi autoritare, regăsite în funcţii de conducere, tiparele lor astrologice sunt în completă contradicţie, din punctul de vedere al elementului, al calităţii, respectiv, al planetei guvernatoare. Prin prisma acestor criterii, se distinge temperamentul impulsiv, făţiş şi impacient al Leului, aparte de cel al Capricornului chibzuit, enigmatic şi perseverent. Se poate afirma că atuul semnului solar este curajul, iar cel al semnului saturnian, răbdarea. De asemenea, în timp ce Leii dau curs unei nevoi intrinseci de a străluci în mod spontan, indiferent de situaţie, Capricornii savurează fiecare etapă a parcursului personal către glorie, maturizându-se odată cu progresele făcute şi ajungând, în final, să fie complet pregătiţi pentru responsabilităţile asumate.
            A doua zodie cu care Capricornul formează aspect de inconjuncţie - Gemenii - indică, prin contrast, modelul cognitiv, respectiv, modul de comunicare specific nativilor. Studiul concomitent al celor doi reprezentanţi pune în lumină inteligenţa vie, înnăscută, imediată a semnului mercurian, în antiteză cu geniul semnului saturnian, ce ia contur în această arie celestă, odată cu acumularea trăirilor ce pun premizele introspecţiei. Practic, Capricornul îşi însuşeşte tezaurul cultural şi artistic al Săgetătorului, conferindu-i nuanţe de sensibilitate şi de valorificare, pentru a-i asigura perenitatea. Astfel ia naştere a doua ipostază pertinentă a intelectului, care debordează de introspecţie, în măsura în care cea întruchipată de Gemeni denotă exteriorizare. Analogia poate fi extinsă la nivelul tuturor zodiilor aflate în prima jumătate a parcursului solar, respectiv, a celor regăsite în a doua jumătate, în sensul exprimării nemijlocite în ipostazele timpurii ele energiei vitale, căreia i se opune un limbaj trecut prin filtrul conştiinţei reprezentanţilor celei de-a doua părţi a Eclipticii. 
            Sub aspectul sănătăţii, predispoziţiile Capricornilor vizează în principal sistemul digestiv, dintr-o dublă perspectivă - cea a planetei guvernatore, respectiv, a elementului de apartenenţă - prima din aceste condiţionări putând indica, o degradare aproape insesizabilă, dar incontestabilă, a funcţiei organelor interne. În general, consecinţele ataşamentelor pentru atestări materiale, precum şi a îndârjirii investite în urmarea obiectivelor se lasă mult aşteptate, creând iluzia absenţei lor. Constituţia saturniană a nativilor denotă, deopotrivă, fermitatea acestora, lentoarea în mişcare, notă discordantă făcând zona genunchilor, care este şi corespondentul semnului pe harta corpului uman. Este o articulaţie vulnerabilă, solicitată, asupra căreia se răsfrânge masivitatea trenului superior, însă care le conferă, totodată, flexibilitate reprezentanţilor semnului. Pământul, ca element caracteristic al zodiei, se constituie ca şi cadru favorizant pentru tendinţe gurmande, cu reprecusiuni asupra regiunii abdominale, cuprinzând patologii ale stomacului, ficatului, vezicii biliare, pancreasului şi, într-o măsură mai mică, a intestinelor, adesea în asociere cu instalarea obezităţii, precum şi a diabetului zaharat.

Zodia Săgetător

În mitologie:

Încă din timpuri străvechi, babilonienii identificau semnul Săgetătorului cu zeul mesopotamian Nergal (respectiv, divinitatea Pablisag, în variantă sumeriană), simbol al solstiţiului de vară (dată la care constelaţia Săgetătorului este vizibilă deasupra liniei orizontului), aducător al sezonului secetos, fiind întruchipat în acest cult printr-un centaur înaripat, cu două capete - unul de panteră şi altul uman - şi un ac de scorpion deasupra cozii. Imaginea centaurului este prezentă şi în mitologia greacă, însă apar confuzii cu privire la identitatea jumătăţii ce se constituie ca şi arcaş. Astfel, potrivit unor izvoare istorice, Săgetătorul ar fi însuşi centaurul Chiron - fiul lui Saturn şi al Phylirei - astrolog, oracol, vindecător desăvârşit, îndrumător a numeroşi eroi, care, lovit de săgeata otrăvită a lui Hercule, alege să devină muritor pentru a surmonta durerea, nemurirea pierdută găsindu-şi ulterior mărturia în constelaţia Săgetătorului. Cu toate acestea, în realitate, Chiron îşi are echivalentul celest sub forma constelaţiei Centaurul. O altă legendă vorbeşte despre plasarea Săgetătorului pe boltă de către Chiron, pentru a le servi Argonauţilor drept călăuză în expediţia organizată de Iason la porunca lui Pelias - regele din Iolcus - şi care avea ca scop aflarea Lânei de Aur. Potrivit lui Eratostene, unele culturi vedeau în conturul înstelat oglindirea satirului Crotus, fiul lui Pan şi al Eufemei, care trăia pe Muntele Helicon, alături de muzele aflate în grija mamei sale. Cunoscut ca arcaş iscusit, Crotus era deopotrivă iniţiat în artele practicate de către divinităţile feminine. De asemenea, se spune că eroul ar fi inventat însăşi tragerea cu arcul, fiind considerat promotor al utilizării arcului cu săgeţi în vânarea animalelor. Satirul este considerat şi iniţiator al aplauzelor, ca formă de aclamare, de admiraţie, stârnită originar de cântările muzelor. Acestea din urmă, în semn de recunoştinţă pentru loialitatea protectorului lor, îi solicită lui Zeus transpunerea lui Crotus în chip etern în tării, în acest mod luând naştere constelaţia Săgetătorului. Săgeta arcaşului astfel imortalizat (linia virtuală dintre stelele δ şi λ Sagitarii) este orientată spre steaua Antares, supranumită inima Scorpionului, pregătită pentru a preveni un posibil atac al zodiei vecine asupra constelaţiei lui Hercule, aflată în apropiere sau pentru a răzbuna uciderea lui Orion de către Scorpion. Stelele mai luminoase ale Săgetătorului alcătuiesc asterismul Ceainicului, deasupra căruia o portiune mai densă a Căii Lactee creează impresia unor aburi ieşind din cioc.

În astronomie: 

• Denumire latină: Sagittarius (abreviere SGR);
• Simbol: ♐;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 17^h 43^m 12^s şi 20^h 28^m 41^s;
• declinaţia: între −45° 16′ 39″ şi −11° 40′ 34″;
• constelaţii învecinate: Vulturul, Scutul, Coada Şarpelui, Ofiucus, Coroana australă, Telescopul, Indianul, Microscopul, Capricornul (2 zodiacale);
• Suprafaţa în grade pătrate: 867 grd² (locul 15 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 55° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 20.08, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3):
• ε SGR (Kaus Australis) - mag. 1,85;
• σ SGR (Nunki) - mag. 2,08;
• ζ SGR (Ascella) - mag. 2,61;
• δ SGR (Kaus Maridionalis) - mag. 2,71;
• Ploi de meteori cu radiantul în Săgetător:
• nu sunt.

În astrologie:

• Perioadă: 23 noiembrie - 21 decembrie;
• Planeta guvernatoare: Jupiter;
• Gen, calitate, element: semn masculin, mutabil, de foc;
• Ziua săptămânii asociată: Joi (dat fiind faptul că Jupiter este planeta guvernatoare a Săgetătorului);
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Săgetătorul;
• semisextil-vecinii Scorpionului: Scorpionul şi Capricornul;
• sextil: Balanţa şi Vărsătorul;
• cuadratură: Fecioara şi Peştii;
• trigon: Leul şi Berbecul;
• inconjuncţie: Taurul şi Racul;
• opoziţie: Gemenii.

Destrămarea din temelii a Universului clădit de energiile specifice primei jumătăţi a Eclipticii atrage după sine transcenderea într-un anotimp al acalmiei, al neclintirii, al purificării realizate prin alchimia creată în contextul poposirii Soarelui în fascinantul semn al Săgetătorului, ultimul reprezentant al focului din rândul celor 12 zodii. Practic, începând de la acest nivel, astrul zilei pătrunde în aria celestă a desăvârşirii elementelor astrologice (mai întâi focul, urmat de pământ, aer şi, în final, apa), fiecare din fundamente ajungând la apogeul exprimării propriei esenţe în regimul ciclului care este cel mai adecvat în finalizarea procesului maturizării - în cazul Săgetătorului, ciclul mutabil, pe care îl împărtăşeşte, în acest sens, cu semnul Peştilor. Focul cunoaște o oarecare cumpătare în ultima sa formă de manifestare, pierzând în intensitate, impulsivitatea caracterisitcă elementului cedând în fața înțelepciunii acumulate de-a lungul gradelor parcurse deopotrivă de la zodiile Berbec și Leu. Are loc o descătușare a fundamentului ce stă la baza Săgetătorului, o eliberare a naturii primordiale, o expansiune a conștiinței, într-o formulă magică. 
          Calitatea de intermediar între Scorpion și Capricorn permite deducerea imediată a unor trăsături ale penultimei zodii mutabile. Astfel, rezultă o imagine tranzitorie (regăsibilă în rândul tuturor semnelor duale), născută din confluența cunoașterii transcendentale și a exacerbării patimilor cu rațiunea și pragmatismul ultim. Încadrarea Săgetătorului pe Ecliptică între cei doi vecini este redată și la nivel simbolic, reminisciențele Scorpionului fiind prezente sub forma acului conturat deasupra cozii centaurului din mitologie, în timp ce asocierea cu semnul Capricornului pornește de la consacrarea constelației echivalente drept zâmbetul cerului, un atribut care aduce mult cu spiritul ludic al zodiei precursoare. De asemenea, legendele despre centaurul Crotus - ocrotitor al muzelor și aclamator al talentelor acestora prin intermediul aplauzelor - își găsesc fărâma de adevăr în aprecierea de către nativi a artei, sub toate formele ei de existență precum și în veselia debordantă care însoțește fiecare întâlnire a acestora cu evenimentele culturale și sociale. Buna lor dispoziţie este nota distinctivă a reprezentanţilor zodiei, care le asigură detaşarea de natura vindicativă moştenită de la Scorpion, precum şi amânarea perfecţionismului ce se prezintă ca apanaj al Capricornului. Prin urmare, în ciuda tuturor slăbiciunilor ce decurg din poziţionarea pe Ecliptică, majoritatea Săgetătorilor reuşesc să îşi depăşească provocările convertindu-le cu măiestrie în bancuri pecetluite cu zâmbete de cele mai multe ori de neînţeles pentru cei din jur. 
       De atfel, planeta guvernatoare a Săgetătorului, care se constituie ca un al doilea punct de tangență cu semnul Peștilor, este Jupiter, supranumit și marele benefic, un izvor nesecat al optimismului și al sorților favorabili. Spre deosebire de Pești, care reprezintă domiciliu și pentru Neptun - planeta iluziilor și a decepțiilor - cei cu Soarele natal în Săgetător se bucură din plin de influențele nemijlocite ale unui corp ceresc cu impact considerabil. Jupiterieni în adevăratul sens al cuvântului, reprezentanții zodiei par să fie veșnic călăuziți de o stea norocoasă, de-a lungul neobositei lor căutări a unei filizofii de viață care să le asigure statornicia și împlinirea profesională. Cu toate acestea, aspirația lor se dovedește în final a fi doar o fată morgana, care le scapă printre degete, întrucât ea nu poate fi atinsă decât odată cu pătrunderea Soarelui în aria celestă a Capricornului. 
          Nevoia ascensiunii, resimțită de Săgetători, decurge din înțelepciunea cu care sunt înzestrate cu precădere cele patru zodii finale ale Eclipticii, ca și consecință a fructificării progresive a introspecției realizate începând cu semnul Fecioarei. Astfel, ultimul semn de foc deține o întreagă bibliotecă a trăirilor, culminând cu însăși experiența morții alegorice, sub inițierea Scorpionului, la care se adaugă propriile conflicte interioare (comune mutabililor), aducându-le pe bună dreptate statutul de mari gânditori ai zodiacului. O asemenea consacrare a Săgetătorului este confirmată și de opoziția cu Gemenii, care reprezintă, în limbaj cosmic, mărturii ale adolescenței, ale pubertății și ale primelor incursiuni în universul intelectual. Practic, în acest caz, antiteza dintre cei doi reprezentanți mutabili are ca și punct de plecare domeniul studiilor, prin prisma căruia Gemenii devin neofiții însetați de cunoașterea dătătoare de libertate, simbolizând prima școală a vieții, în timp ce, prin contrast, Săgetătorii se prezintă ca absolvenți ai etapelor superioare de formare și perfecționare. Asemenea semnului opus, ultimii reprezentanţi ai focului resimt deopotrivă de-a lungul existenţei lor nevoia ardentă de libertate, de a îndepărta barierele impuse de societate, însă de această dată idealurile revoluţionare nu izvorăsc din pura curiozitate specifică neofitului, ci se extind la nivelul întregii comunităţi, având ca scop schimbarea perspectivei pe scară largă, în sensul abandonării tiparelor limitative, exprimarea artistică fiind considerată a avea un vast potenţial eliberator, alături de alte modalităţi aflate la îndemâna Săgetătorilor. Nativii sunt preocupați de problemele fundamentale ale societății, unii fiind implicați în politică, în finanțe, în funcțiile de conducere ale organizațiilor non-guvernamentale, încercând să se impună ca lideri în tot ceea ce întreprind.

       Arhetipul lor duplicitar, este, în fapt, mărturia unui legământ. Așadar, ca și în cazul zodiilor mobile anterioare, ceea ce la prima vedere pare a fi un portret al contrastelor, al polilor opuși, are la bază o relație de simbioză, o comuniune universală. În ceea ce privește Săgetătorul, ilustrat în legende ca și centaur (jumătate om, jumătate minotaur), aceasta se traduce prin legătura om-faună, afecțiunea nativilor pentru tot ceea ce înseamnă regnul animal fiind neîndoielnică. Compania ființelor necuvântătoare le trezește o bucurie vie, devenindu-le tovarăși pe cinste Săgetătorilor. Din rândul acestora din urmă se disting numeroși cunoscători ai lumii animale, cum ar fi biologi, veterinari, dresori etc. Însă vocațiile lor nu se opresc aici, întrucât simțul artistic înnăscut le pune la dispoziție șansa de a excela în egală măsură ca și scriitori, pictori, muzicieni, cineaști etc.
           Caracterul lor puternic, dar instabil este expresia veșnicului foc sălbatic din lăuntrul lor, care îi mână pe infinitele căi ale căutării stabilității, pentru care nativii sunt în stare să străbată pământul în lung și în lat, drumul vieții lor prefăcându-i în călătorii desăvârșiți ai zodiacului, înzestrați cu trăsături fizice pe măsură, amplificate de curaj. În ciuda acestor predispoziții, exsită Săgetători care tind să anuleze propriul tipar, emblematic pentru conceptul explorării, mergând până la sedentarism - caz atribuibil unor blocaje sau unor aspecte dizarmonice pe harta natală. 
          Sub aspectul sănătății, principalele afecțiuni la care Săgetătorii sunt predispuși decurg în mare măsură dintr-o triplă condiționare astrologică: situarea pe harta corpului uman, elementul caracteristic și calitatea semnului. Prin urmare, principalul punct vulnerabil al nativilor se găsește la îmbinarea simbolică a jumătăților întruchipate de imaginea centaurului, la nivelul liniei șoldurilor, respectiv, a coapselor, o regiune bine conturată și de cele mai multe ori mai pronunțată decât trenul superior. Este, totodată, o zonă deficitară și suprasolicitată de numeroasele drumuri la care Săgetătorii își supun organismul, majoritatea exceselor răsfrângându-se asupra articulațiilor coxofemurale, rezultând artroze, luxații etc. De asemenea, includerea în rândul semnelor de foc constituie premizele unor afecțiuni ale sistemului circulator, în special ale circulației periferice, dar nu numai. Natura duală și conflictele interioare specifice mutabililor pot provoca, în timp, uzura psihică a nativilor. În final, vecinătatea cu semnul Capricornului atrage după sine tendința spre supraponderabilitate, cazuri rare de boli ale sistemului digestiv, culminând cu diabetul. 
        

Zodia Scorpion

În mitologie:

În mitologia greacă, majoritatea legendelor referitoare la Scorpion se asociază deopotrivă cu menţionarea lui Orion, vânătorul gigantic din timpuri primordiale. Potrivit uneia din acestea, eroul s-ar fi lăudat zeiţei Artemis, precum şi mamei ei, Leto, că ar putea omorî toate animalele din lume. Deşi Artemis era la rândul ei cunoscută ca fiind ea însăşi o vânătoare iscusită, le oferea, totodată, şi protecţie tuturor vieţuitoarelor. Prin urmare, cele două femei trimit un scorpion uriaş, spre a-l înfrunta pe Orion. Vânătorul este, în cele din urmă, ucis; însă încleştarea stârneşte admiraţia lui Zeus pentru cel doborât, astfel explicându-se plasarea constelaţiei lui Orion pe cerul iernii, însă fascinantul contur înstelat e menit, de asemenea, pentru a le aminti muritorilor de adevărata lor condiţie şi de consecinţele nefaste ale mândriei excesive. Tot Zeus este cel care îl plasează pe boltă şi pe Scorpion, în chip de constelaţie, în aria celestă opusă lui Orion, pentru ca cei doi să nu se întâlnească în vecie. Într-o altă relatare, care prezintă particularitatea că legendarul vânător este exclus, Phaeton, urmaşul muritor al lui Helios, îi cere tatălui caleaşca sa - Soarele -, întrucât acesta îi jurase în prealabil pe malul râului Styx împlinirea oricărei dorinţe. Deşi reticent la început, zeul cedează în cele din urmă insistenţelor fiului, nu fără a-l povăţui înainte. Phaeton urcă în carul solar, înălţându-se în tării şi îndepărtându-se peste măsură de pământ, care riscă să răcească. Însă în văzduh îl întâlneşte pe Scorpion, pregătit să împungă, drept pentru care semizeul se întoarce degrabă către planul terestru, de care se apropie prea mult, cauzând incendierea vegetaţiei şi transformarea Africii în deşert. În cele din urmă, Zeus se vede nevoit să pună capăt tuturor dezastrelor şi îl trăsneşte pe cel vinovat, aruncându-l mort în apele râului Eridan. În cultura indoneziană străveche, constelaţia Scorpionului este văzută ca fiind o reprezentare a unei lebede sau a unui cocotier înclinat. Din perspectivă astronomică, Soarele străbate semnul zodiacal în doar 6 zile, din data de 23.11 până în 28.11, perioadă datorată prezenţei constelaţiei Ofiucus în aria celestă atribuită iniţial Scorpionului, aspect ce constituie din ce în ce mai frecvent obiectul dezbaterilor astrologice.

În astronomie:

• Denumire latină: Scorpius (abreviere SCO);
• Simbol: ♏;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 15^h 47^m 15^s şi 17^h 59^m 14^s;
• declinaţia: între −45° 46′ 01″ şi −8° 17′ 45″;
• constelaţii învecinate: Altarul, Balanţa, Coroana Australă, Lupul, Ofiucus, Săgetătorul, Echerul (2 zodiacale);
• Suprafaţa în grade pătrate: 497 grd² (locul 33 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 40° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 20.07, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3):

• α SCO (Antares) - mag. 0,96;
• λ SCO (Shaula) - mag. 1,62;
• θ SCO (Sargas) - mag. 1,87;
• δ SCO (Dzuba) - mag. 2,31;
• β SCO (Acrab) - mag. 2,63;
• υ SCO (Lesath) - mag. 2,70;
• τ SCO (AlNiyat) - mag. 2,82;
• σ SCO (Al Niyat) - mag. 2,88;
• π SCO (Iclil) - mag. 2,89;
• Ploi de meteori cu radiantul în Scorpion:
• Alfa-Scorpiidele;
• Omega-Scorpiidele;

În astrologie:

• Perioadă: 24 octombrie - 22 noiembrie;
• Planeta guvernatoare: Pluton și Marte;
• Gen, calitate, element: semn feminin, fix, de apă;
• Ziua săptămânii asociată: Marţi (dat fiind faptul că Marte este planeta guvernatoare a Scorpionului);
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Scorpionul;
• semisextil-vecinii Scorpionului: Balanţa şi Săgetătorul;
• sextil: Fecioara şi Capricornul;
• cuadratură: Leul şi Vărsătorul;
• trigon: Racul şi Peştii;
• inconjuncţie: Berbecul şi Gemenii;
• opoziţie: Taurul.

Cunoaşterea tărâmului nemanifestului este îmbogăţită prin trăirea autumnală efectivă, un botez prin ploaie şi brumă, declanşat odată cu tranzitul Soarelui în aria celestă aflată sub imperiul apelor învolburate ale Scorpionului. Astrul zilei se arată din ce în ce mai şovăielnic, lăsând loc întunericului să acopere întregul Univers vădit, până la descompunerea ultimă a creaţiei rezultate sub energia specifică Taurului, semnul opus pe Ecliptică. Apa în regim fix este sinonimă cu transcendentul, cu latenţa, cu explorarea spaţiului ocult până în profunzimi nebănuite. De altfel, însăşi încadrarea Scorpionului prin raportare la gen, calitate şi element indică o mare complexitate, născută din sculptarea procustiană a unui model rigid din cel mai flexibil fundament - apa. Totuşi, asumarea rolului celei mai ascunse zodii le vine ca o mănuşă nativilor, care se dovedesc a fi singurii în măsură să-şi împlinească destinul cu seninătate, spontaneitate şi multă pasiune. În calitate de oglindire în chip de apă a Leului (datorită apartenenţei ambelor zodii la ciclul ficşilor, prezentând variaţii în funcţie de element), Scorpionii pot cu greu trece neobservaţi, având, pe lângă măreţia semnului-rege, un aer misterios, seducător şi, totodată, cucernic, portret astfel definitivat de una din plantele guvernatoare ale zodiei: Marte. Rezultă, aşadar, figuri viu colorate, văzute de cei din jur ca fiind, în mod paradoxal, atât tentante, cât şi de temut. Sunt caractere puternice, animate de patimi numai de ei ştiute, ce îi duc la materializarea idealurilor, indiferent care ar fi căile avute la dispoziţie. În general, sunt extrem de rezervaţi în ceea ce priveşte lumea lor interioară, frământările şi aspiraţiile care fac parte din aceasta, însă tocmai reţinerea lor nativă în a-şi exprima propria natură reprezintă, uneori, un veritabil atu în devenirea lor, ca persoane de succes. 
          Practic, nativii Scorpioni sunt expresia tuturor ambiţiilor, dar şi a tuturor frustrărilor, în condiţiile în care planurile lor sunt viciate şi bătăliile proiectate în viziunea lor sunt pierdute în şir. Nu sunt caracterele cele mai iniţiate în a şti să piardă, motiv pentru care eşecurile îi transfigurează în persoane reci şi excesiv de enigmatice. Sunt tipare care se pliază în totalitate pe principiul de a uita, dar a nu ierta, acumulând, astfel, un întreg mozaic al ranchiunii, un venin de care încearcă să se debaraseze, în cele din urmă, făcându-şi singuri dreptate. Aceasta din urmă se traduce de cele mai multe ori prin punerea la cale a unor strategii vindicative extrem de ingenioase şi precis elaborate, cu consecinţe marcante, chiar şi îndepărtate pe scala timpului. Astfel, prin raportare la Berbec, care este un răzbunător făţiş, impulsiv (sub influenţa planetei guvernatoare Marte şi a elementului de foc, incompatibil cu reţinerile de orice fel), Scorpionului i se adaugă efectul celei de-a doua planete pentru care constituie domiciliu - Pluto -, transformându-i pe reprezentanţii zodiei în duşmanii din umbră, cu intenţii bine mascate. Asemenea înclinaţii ale nativilor decurg din vicierea unor predispoziţii înnăscute legate de atenţie distributivă, spirit de observaţie, coordonare, concentrare, mister (calităţi comune semnelor fixe, în general), pe care unii Scorpioni le exploatează pentru soluţionarea temporară a conflictelor interne. Pe termen lung, însă, evenimentele urzite pot declanşa o veritabilă avalanşă de neplăceri pentru nativi, care ajung să devină propriile lor victime. Pornind de la aceste considerente, se poate afrma că cea mai mare provocare a celor cu Soarele natal în Scorpion este aceea de a se deschide, de a îmbrăţişa fără reţineri întreaga existenţă, de a se arăta în plenitudinea fiinţei lor, cu calităţi şi cu defecte, de a fi vulnerabili în faţa celor din jur, toate presupunând o prealabilă autoacceptare. 
          Fiind pe deplin conştienţi de abilităţile lor de a manipula lumea din umbră, unii Scorpioni adoptă totuşi fundamente directe şi oneste pentru clădirea existenţei lor, nu fără a intui reminiscienţe din varianta lor decadentă în cei cu care interacţionează şi cărora ajung să le suspicioneze fiecare gest. Natvii zodiei tind să nu aibă încredere în nimeni în afară de propria lor persoană, această concepţie bazându-se tocmai pe provocările de a acţiona în plan obscur, la care ei înşişi sunt supuşi şi cu care consideră că se confruntă şi cei din anturajul lor. 
           Mozaicul patimilor semnului zodiacal este completat de efectele ce decurg în mod firesc din statutul de reprezentant emblematic al sexualităţii, de şablon desăvârşit prin care energia vitală este exprimată într-un spectru intim. De altfel, atracţia fizică se constituie ca mod primordial de exteriorizare a trăirilor nativilor. Prin urmare, Scorpionul poate fi privit dintr-o dublă perspectivă: aceea de mărturie, de reflexie a uniunii cosmice a două creaţii complementare, precum şi cea de generator de emoţii manifestate pe cale instinctuală. La baza acestei simbolistici stau elemente ce ţin de una din planetele guvernatoare ale semnului - Pluto, precum şi calitatea fixă a zodiei, în asociere cu elementul de apă. Astfel, Scorpionul are ca şi particularitate oglindirea în mod unic a influenţelor plutoniene, acestea fiind asociate cu experimentarea stărilor ce aparţin lumii invizibile şi care pot fi accesate atât prin fuziuni interumane ce au loc la toate nivelurile, cât prin detaşarea de planul material, odată cu moartea. La acest prim substrat îşi aduce aportul includerea în rândul semnelor fixe, caracterizate prin profunzime, stabilitate, căutarea esenţelor existenţiale, dar şi apartenenţa la elementul apei, care le conferă nativilor sensibilitate, interiorizare, tendinţa spre visare. Cu toate acestea, o percepţie denaturată a domeniilor aflate sub guvernare plutoniană poate duce la dezvoltarea unor tipare comportamentale alterate. Astfel, în timp ce în mod nativ Scorpionii se caracterizează prin înţelepciune şi curaj relativ la experienţa trecerii în neant, precum şi printr-o înţelegere superioară a sensului patimilor născute între sexe opuse, în contexte traumatizante, nativii devin expresii ale laşităţii, ale tanatofobiei, ale neputinţei, sexualitatea devenind, totodată, o oglinidre a frustrărilor, a timidităţii, a agresivităţii, a slăbiciunilor nativilor. 
        Aspectul de opoziţie, format cu semnul de pământ al Taurului, permite o înţelegere indirectă a Scorpionului, prin contrast cu conformaţia astrologică a celei de-a doua zodii de pe Ecliptică. Un studiu antitetic pune în lumină raportarea diferită a celor doi reprezentanţi ficşi la erotism, care se constituie ca domeniu principlal de distinciţie în cuplul Taur-Scorpion, definitoriu pentru încadrarea într-unul din cele două semne. Aşadar, se remarcă maturitatea sentimentală şi caracterul versat al Scorpionului, comparativ cu cel relativ pudic al Taurului, de care îl despart 180°, bogate în variate experienţe de viaţă. Pe de altă parte, tot acest decalaj este responsabil şi pentru abandonarea treptată a purităţii primordiale, regăsite în condiţii normale la baza conduitei primului semn fix. Prin urmare, rezultă un reprezentant al apei cu principii ale corectitudinii întimpărite timpuriu în conştiinţă, însă pe care acesta tinde în permanenţă să le speculeze, să se sustragă efectului lor, ajungând să îşi creeze în unele cazuri o nouă rânduială, în stil masonic, mafiot. De asemenea, nu sunt de neglijat dificultăţile întâmpinate de cei care ar vrea să le dovedească vinovăţia şi cărora le-ar scăpa printre degete la fiecare pas. Alte trăsături ale Scorpionilor sunt deductibile prin referire la una din zodiile cu care formează aspect de inconjuncţie: Gemenii. Prin alăturarea celor două semne, se pot evidenţia discrepanţele dintre modelele de comunicare şi de socializare adoptate - unul jovial, copilăros, prietenos în cazul Gemenilor şi unul instinctual, senzual, misterios în ceea ce îi priveşte pe Scorpioni. 
          Sub aspectul sănătăţii, se poate afirma că trăirile specifice Scorpionului se răsfrâng cu precădere asupra zonelor intime, cu care semnul este asociat pe harta corpului uman, guvernată de chakra a doua. Organele genitale trebuie privite, în acest context, atât ca mecanisme ale reproducerii, cât şi ca mijloace de reglare hormonală, având în vedere şi calitatea lor de glande endocrine. Prin urmare, afecţiunile care îi vizează pe nativi, în cazul unor dezechilibre energetice, se prezintă ca simptomatologie la acest nivel, într-o varietate de forme cum ar fi disfuncţiile sexuale, prostatita, infecţii (favorizate de fundamentul de apă al zodiei), chisturi ovariene, dereglări ale ciclului menstrual la femei, tumori, acnee etc. 

Zodia Balanţă

În mitologie:

În astronomia babiloniană, Balanţa era cunoscută sub denumirea de MUL Zibanu, termenul semnificând scală, respectiv, balanţă, însă constelaţia reprezenta, deopotrivă, Cleştii Scorpionului în viziunea grecilor din antichitate. De asemenea, în limba arabă, zodia era desemnată ca fiind zubānā, cu înţeles identic cu cel grecesc, precum şi cu asocierile întâlnite în majoritatea limbilor semitice. Potrivit acestor credinţe străvechi, constelaţia Scorpionului i-ar fi împrumutat Balanţei stelele din alcătuirea celor doi cleşti, pentru a da naştere celor două braţe ale cântarului. Instrumentul era considerat obiectul de cult al zeului mesopotamian Şamaş, avându-l ca şi corespondent pe zeul Utu al sumerienilor, divinitate a Soarelui şi a justiţiei, prezentă atât în basoreliefurile panteoanelor akkadiene, cât şi în ale celor asiriene şi babiloniene. Există opinii potrivit cărora constelaţia ar simboliza congruenţa zilei şi a nopţii la trecerea Soarelui prin punctul autumnal (echinocţiul de toamnă), care s-a aflat în aria celestă ocupată de Balanţă, până în anul 729 î.H., trecând ulterior (datorită precesiei echinocţiilor) în semnul Fecioarei, unde se află şi în prezent. În mitologia romană, semnul zodiacal potretiza balanţa ţinută în mâini de către zeiţa Astraea, a dreptăţii, corelată cu Fecioara. Balanţa este menţionată în scrierile preotului şi istoricului Manetho (secolul al III-lea î.H), precum şi în cele ale astronomului şi matematicianului grec Geminus (secolul I î.H.), fiind totodată inclusă în cele 48 de asterisme ale lui Ptolemeu. Acesta identifica 17 stele în componenţa Balanţei, în timp ce Tycho Brahe îi atribuia constelaţiei 10 astre, iar Johannes Hevelius, 20. Balanţa este singurul semn zodiacal inanimat.

În astronomie:

• Denumire latină: Libra (abreviere LIB);
• Simbol: ♎;
• Poziţia pe cer:
• ascensia dreaptă: între 14^h 21^m 38^s şi 16^h 02^m 17^s;
• declinaţia: între −29° 59′ 42″ şi -0° 28′ 27″;
• constelaţii învecinate: Capul Şarpelui, Fecioara, Hidra, Centaurul, Lupul, Scorpionul, Ofiucus (2 zodiacale);
• Suprafaţa în grade pătrate: 538 grd² (locul 29 în rândul constelaţiilor);
• Observare: între 65° lat. N şi 90° lat. S;
• Trecere la meridian: 20.06, ora 21:00;
• Stele strălucitoare (cu magnitudinea < 3):
• β LIB (Zubeneschamali) - mag. 2,61;
• α LIB (Zubenelgenubi) - mag. 2,75;
• Ploi de meteori cu radiantul în Balanţă:
• Libridele de mai;

În astrologie:

• Perioadă: 24 septembrie - 23 octombrie;
• Planeta guvernatoare: Venus;
• Gen, calitate, element: semn masculin, cardinal, de aer;
• Ziua săptămânii asociată: Vineri (dat fiind faptul că Venus este planeta guvernatoare a Balanţei);
• Relaţii cu alte zodii:
• conjuncţie: Balanţa;
• semisextil-vecinii Balanţei: Fecioara şi Scorpionul;
• sextil: Leul şi Săgetătorul;
• cuadratură: Racul şi Capricornul;
• trigon: Gemenii şi Vărsătorul;
• inconjuncţie: Taurul şi Peştii;
• opoziţie: Berbecul.

Nevoia de explorare a spaţiului nemanifest, indusă de energia specifică Fecioarei, se materializează, odată cu tranzitul Soarelui în Balanţă, printr-un instinct natural de conservare, de a se supune legilor firii, având o intensitate demnă să echilibreze impulsul vital aflat diametral opus pe Ecliptică, întruchipat de Berbec. Un aer de toamnă se instaurează jucăuş peste peisajul cu reminiscenţe estivale, marcând debutul incontestabil al noului anotimp. În calitate de zodie ce îi urmează Fecioarei pe Ecliptică, Balanţa poate fi percepută ca şi concretizare a idealului de armonizare a contrastelor spre care zodia precedentă tindea doar, dând naştere unui portret mai stabil, mai bine conturat. Cu toate acestea, nativii păstrează un impuls permanent de a cumpăni cu multă precauţie toate situaţiile cu care se confruntă. Practic, semnul Balanţei este cel care aduce la numitor comun divergenţele existente între zodiile aflate la stânga şi la dreapta sa pe Ecliptică, atât pe cele aflate în imediata vecinătate, cât şi pe cele îndepărtate. Indispensabilitatea Balanţei în mozaicul zodiacal rezultă şi din intermedierea energiilor specifice Fecioarei şi Scorpionului, care o încadrează. Această situare permite accesul la o primă formă de cunoaştere a nativilor, care, priviţi prin prisma vecinilor, se dovedesc a fi atât caractere pure şi echilibrate, cât şi pasionale şi senzuale. Îmbinarea elementelor antitetice se realizează firesc, cu eleganţa specifică reprezentanţilor zodiei.
         Secretul celor cu Soarele natal în Balanţă este evitarea instinctivă a exceselor, indiferent care ar fi natura lor, precum şi fuga de vicii şi acumularea cumpătată a tuturor experienţelor de viaţă. Mai mult, sunt firi călite înnăscute, care trec cu uşurinţă peste majoritatea încercărilor, putând fi consideraţi lipsiţi de suflet de zodiile mai sensibile. Într-adevăr, simbolistica asociată semnului conturează specificul acestuia, în sensul că el devine reprezentant unic al domeniului inanimat al zodiacului, necesar pentru compensarea tumultului emoţional ce ia naştere de-a lungul Eclipticii. Cu toate acestea, contrar aparenţelor de impasibilitate, Balanţa vorbeşte, la un nivel profund, despre ceea ce înseamnă pace în limbajul energiei universale, despre stabilitate şi puterea de a face faţă intemperiilor destinului.
          În general, nativii sunt persoane credincioase, care se simt la adăpost în contextul practicării dogmelor, conform educaţiei primite. Preţuiesc tot ceea ce ţine de tradiţie, abătându-se rareori de la tiparele verificate de antecesori, întrucât aventurarea înspre noi orizonturi echivalează, în concepţia lor, cu pierderea statorniciei fără de care existenţa lor este compromisă. Prin urmare, spre deosebire de nativii Peşti, care sunt spirituali prin excelenţă, indiferent de forma îmbrăcată de aceasta, plutind într-o veşnică stare de abandon în faţa voinţei divine, Balanţele sunt cu precădere religioase, preferând o abordare instituţionalizată şi mai practică a sferelor inalte. Datorită adoptării unor principii de viaţă bazate pe asemenea valori, precum şi faptului că nativii evită să se consume în zadar, aceştia devin, statistic vorbind, reprezentanţi ai uneia din cele mai longevive zodii.
           Planeta guvernatoare a semnului zodiacal, Venus, permite înţelegerea Balanţei la un nivel complex, având în vedere şi faptul că Luceafărul are acelaşi statut şi în cazul Taurului, între cele două semne formându-se un aspect de inconjuncţie (adică un unghi de 150°), care presupune un maxim de incompatibilitate. Pornind de la acest considerent, se poate conclude că în drumul său anual pe Ecliptică, Soarele întâlneşte, în zone zone aproape diametral opuse, două relfexii diferite ale aceleiaşi realităţi referitoare la frumuseţe, feminitate, dragoste. Astfel, în timp ce Taurul exprimă o latură imediată a simbolisticii venusiene, în calitate de semn feminin, de pământ, Balanţa stă drept mărturie pentru spledoarea energiei specifce planetei, manifestată printr-un şablon masculin, de aer, greu aboradabil. În ambele cazuri, rezultatul este cu adevărat impresionant. În ceea ce priveşte Balanţele, nativii devin persoane rafinate, graţioase, distinse, calităţile lor fizice intrinseci căpătând un aer senin, lejer. Accentul cade, prin urmare, nu atât asupra trăsăturilor cu care sunt înzestraţi, ci cu precădere asupra modului în care acestea sunt puse în valoare. Stilul nativilor este marcat de contrastul dintre natura lor cardinală, care îi predispune la a fi conservatori, şi apartenenţa la zodiile de aer, ce presupune nonconformism. Astfel, deşi ei tind spre adoptarea unei atitudini detaşate, spre acceptarea curentelor ideologice inovatoare, cardinalismul lor nu le permite desăvârşirea în acest sens, întrucât nativii se vor lovi în permanenţă de o oarecare rezistenţă născută din frica de a-şi compromite echilibrul. Iubirea este, de asemenea, exprimată diferit de la un semn la altul. Deşi ambele zodii sunt mărturii ale romantismului venusian, fiind precaute în privinţa sentimentelor şi căutând împlinire adevărată pe plan afectiv, Taurii se dovedesc a fi mai fragili şi mai profunzi în relaţii, în contrast cu Balanţele, care nu admit să îşi piardă capul după cineva. Cei din urmă au nevoie în permanenţă de confirmarea sentimentelor partenerilor, faţă de care se exteriorizează adesea într-un mod parental şi autoritar, considerând că normele după care se ghidează sunt cele mai sigure.
        Sub aspect financiar, se confirmă impresia de stabilitate imperturbabilă, care le este caracteristică nativilor. Reprezentanţii semnului scalei se dovedesc a fi extrem de vigilenţi şi în această privinţă, astfel încât cu greu pot fi manipulaţi de către cei din jur. De asemenea, îşi investesc resursele financiare cu maximă chibzuinţă, cheltuielile inutile fiindu-le cu totul străine. Sunt văzuţi adesea ca persoane avare, însă ei sunt, în general, doar caractere calculate în tot ceea ce întreprind, căutând în permanenţă un beneficiu real pe termen lung. Ataşamentul faţă de sfera materială este unul aparent, Balanţele simţindu-se constrânse să dobândească un control deplin şi asupra acestui aspect, la fel ca asupra oricăruia.
        Conflictele interioare ale celor cu Soarele natal în semnul Balanţei sunt reductibile la o stare de inconstanţă, resimiţită pe unul din planurile existenţiale. Dacă o asemenea situaţie nu poate fi acceptată şi compensată în timp util, ea poate duce la extinderea - uneori ireversibilă - a dezechilibrului, lăsând în final amprente adânci în personalitatea puternică a nativilor, care se pot trezi peste noapte animaţi de principii complet opuse celor avute în prealabil. Întregul arsenal pus în slujba idealurilor înalte, a corectitudinii, va fi convertit, în acest caz, într-un mecanism implacabil al degradării, al sfidării tuturor reglementărilor, cu o perseverenţă la fel de impresionantă precum cea întâlnită în rândul Balanţelor ce se află în slujba binelui suprem. Astfel, din expresii ale faţetelor plăcute regăsite de-a lungul Eclipticii, ei devin un cumul de trăiri negative, traduse prin atitudini duşmănoase, violente, răzvrătite, ce aduc mult, la prima impresie, cu un hibrid alcătuit din frustrarea specifică Fecioarelor, precum şi din spiritul vindicativ al Scorpionilor.
            Sub aspectul sănătăţii, Balanţele sunt asociate pe harta corpului uman cu zona rinichilor şi a glandelor suprarenale, organe în care este înmagazinată energia vitală primordială, indispensabilă existenţei. Potrivit medicinei tradiţionale chinezeşi, la jumătatea distanţei dintre cei doi rinichi se află Ming Men, poarta vitalităţii, văzută ca un cuptor aşezat între două căldări cu apă, reprezentate de rinichi. Balanţele, în calitate de semne de aer, se constituie ca un echilibru între aceste elemente, împiedicând excesele. Totodată, rinichii sunt răspunzători şi de activitatea sistemului reproducător, făcându-se, astfel, trecerea la următorul semn zodiacal, cel al Scorpionului, care simbolizează această regiune anatomică. Pe baza acestor considerente, afecţiunile la care nativii sunt expuşi ţin de mai multe sisteme de organe, cum ar fi sistemul excretor (infecţii ale tractului urinar, colici renale, nefrite), sistemul reproducător (disfuncţii la nivel genital), precum şi sistemul respirator, dat fiind că sunt reprezentanţi ai aerului (bronşite, pneumonii etc).